Tag Archives: travel

Alcazar Sevilia

Vacanta in Andalucia – Sudul Spaniei in ianuarie – partea a 4a (Sevilia)

Inca o zi in frumoasa Sevilia. De data aceasta o zi intreaga.

La micul dejun ne-am facut planul. Incepem cu superba catedrala, apoi urcam in turnul Giralda, iar dupa amiaza vizitam Alcazar de Sevilia. Asa cum va spuneam aici, catedrala mi se paruse impresionanta in exterior. Interiorul insa nu m-a dat pe spate, poate si pentru ca se viziteaza doar o mica parte. Am urcat apoi in turn. Nu ma incanta prea tare ideea, caci de cativa ani am dobandit cumva o claustrofobie, insa a fost usor de urcat chiar si pentru mine. Din turn am iesit apoi intr-o gradina cu portocali foarte simpatica. And now, some pictures, ca mai usor si mai frumos asa:

Catedrala

Catedrala din Sevilia

Vedere din turn

Vedere din turn

Sus in Giralda

Sus in Giralda

Decat niste opulenta :)

Decat niste opulenta 🙂

Gradina de portocali

Gradina de portocali

Urcand in turn - vedere

Urcand in turn – vedere

Cum se udau portocalii pe vremuri

Cum se udau portocalii pe vremuri

Tot gradina minunata

Tot gradina minunata

Dupa masa de pranz, ne-am reluat vizita la pas. Nu ma uitasem la poze cu Alcazar si cand am intrat credeam ca va fi foarte plictisitor, niste ziduri (pe care le vazusem de afara) si inca ceva pe acolo. In plus, inca de la intrare era un anunt ca una dintre sali nu se viziteaza in perioada aceea. Great!

Am fost mai mult decat placut surprinsa de frumusetile vazute acolo, de imbinarea de stiluri, de frumusetea salilor, de gradinile din care nu iti venea sa mai pleci, iar vremea insorita a fost un mare plus.

Kind of boring, right?

Kind of boring, right?

Si un zid, cum ziceam

Si un zid, cum ziceam

 

Am gasit faianta pentru bucatarie

Am gasit faianta pentru bucatarie

Si pentru baie

Si pentru baie

Apoi asta <3

Apoi asta <3

Alcazar

Need I say more?

Need I say more?

Si un labirint

Si un labirint

IMG_3137 IMG_3166 IMG_3170 IMG_3176Adu

 

 

 

 

Plaja Cadiz

Vacanta in Andalucia – Sudul Spaniei in ianuarie – Partea a 3a (Cadiz)

In luna ianuarie, cu talpile goale pe nisip, scriind vederi care nu au mai ajuns si ascultand oceanul.

Despre Cadiz nu am foarte multe de spus. Nu am avut multe de spus nici cand eram acolo, caci pur si simplu ma bucuram. Sentimentele sunt greu de descris, dar cei care iubesc marea si oceanul inteleg perfect despre ce vorbesc.

Dupa baia luuunga de bucurie, ne-am oprit sa manancam fara sa ne indepartam de ocean si chiar si papilele noastre gustative au ramas in zona, caci pe masa noastra au incaput doar fructe de mare si peste.

Cadiz Cadiz in January Castele de nisip Cadiz Cadiz by Alina Massier Plaja Cadiz Restaurant Cadiz

Vacanta in Andalucia – Sudul Spaniei in ianuarie – partea 1

Dupa indelungi deliberari, ne-am decis sa mergem in sudul Spaniei la inceput de 2016. Ne-am ocupat mai intai de biletele de avion. Wizz Air aveau cele mai bune preturi, insa zbor doar odata pe saptamana Bucuresti – Malaga, in aceasta perioada, iar noi nu putea sta atat de mult, asa ca am plecat spre Malaga cu Blue Air si ne-am intors cu Wizz. A fost prima data cu Blue Air, am tot evitat, nu as stii sa spun exact de ce. Costul pe segment cu Blue a fost enorm, din punctul meu de vedere, pentru aceasta perioada, dar era singura solutie – in jur de 800lei/2 pers, in timp ce pentru zborul cu Wizz am platit mai putin de 300lei/2 pers/segment. Desi aeronava de la Blue era mai veche, scaunele au fost mult mai confortabile decat la compania cu care zbor mult mai des, iar pentru un zbor de aproape 4 ore a contat.

Cum nu intotdeauna planul de acasa poate fi pus in aplicare la fata locului, desi traseul era facut bazandu-ne pe inchirierea unei masini, in final ne-am plimbat cu trenul. Motive au fost mai multe: ba ca nu rezervasem online si la fata locului era mult mai scump, ba ca in gara de unde voiam sa luam masina nu mai erau disponibile, ba ca, atentie, daca vrei sa inchiriezi de la aeroport trebuie sa ai bilet ca ai aterizat pe aeroportul respectiv. Ne-am facut noi o socoteala si pana la urma am luat trenul, caci inchiriatul presupunea mult prea multe eforturi. Si a fost cea mai buna alegere, caci in niciun caz nu am fi putut face tot traseul gandit (Granada si Cordoba, in afara de cele de mai jos).

Bar MalagaAm aterizat seara in Malaga, unde ne-am intalnit cu prietenii nostri, ne-am cazat intr-un apartament in centru si am plecat la cina, apoi ne-am oprit la un vin absolut delicios ce trebuie incercat – Ribera del Duero. A doua zi, dupa o cafea la renumita Cafe Central, ne-am facut bagajele si ne-am urcat in tren cu destinatia Sevilia.

– va urma

 

Special delivery from Cheile Gradistei

E vara, e weekend si nu esti in concediu. Te-ai plictisit sa tot mergi la mare la fiecare sfarsit de saptamana sau pur si simplu nu mai vrei sa stai intins pe nisip, sa asculti vrei nu vrei discutiile vecinilor de cearceaf si sa faci slalom printre ei ca sa ajungi sa te balacesti.

O alternativa ar putea fi Cheile Gradistei, situate intre Moeciu de Sus si cel de Jos, la 7 km de Castelul Bran. Marele avantaj este ca nu este nici departe si nici la fel de aglomerat ca toate statiunile montane de pe Valea Prahovei.

Cum ajungi si ce posibilitati de recreere ai

Simplu. Dupa ce ai reusit sa treci de coloana de la Comarnic, Sinaia si restul, faci stanga la Predeal, spre Rasnov. Daca ai timp, te poti abate din drum pentru o lectie de echitatie la Ferma de Cai Rasnov, despre care v-am mai vorbit, sau te poti opri sa vizitezi Castelul Bran.

Daca insa vrei doar sa te odihnesti intr-un loc linistit si nepoluat si n-ai chef de vizitat si de facut sport, complexul de la Cheile Gradistei iti ofera destul de multe variante: piscine, sauna, hidromasaj, plimbari cu trasura cu cai, un restaurant rustic renumit prin raul de munte ce trece prin mijlocul localului, pub dotat cu home cinema, dartz, billiard, karaoke.

Daca va plac sporturile puteti incerca sala de fitmess sau tenisul de masa, iar pentru sporturile in natura, ca doar ati venit la munte, aveti la dispozitie terenuri de volei si fotbal, pe iarba sau pe zgura.

Iarna nu am fost, dar se schiaza si se face snowboard(zic ei pe site), existand si transport teleschi. Ce mi s-a parut mie mai interesant au fost plimbarile cu sania trasa de cai. Dar cum pana la iarna mai e mult, ne bucuram de soare si activitatile specifice anotimpului.
CG
Cum eu am mers cu treaba nu am avut timp sa ma bucur de toate aceste minunate lucruri pe care le puteam
face acolo, recunosc, am tanjit mai tot timpul dupa o baie in piscine ( nu m-am ales decat cu un dus in camera) si nu mi-ar fi displacut nici o plimbare cu ATV-ul. Am uitat insa de toate cand m-am trezit dimineata, am iesit pe balcon respirand aer curat iar in fata mea zambea soarele din spatele crestelor muntilor.

Fericiti pana la adanci batraneti

Am mers acolo la un fericit eveniment si nu o spun deloc ironic, o nunta. A fost poate una dintre cele mai frumoase nunti la care am fost pana acum si asta o spun vazand totul din afara, si nu ca mesean. Doi tineri frumosi si veseli care s-au distrat 2 zile alaturi de prieteni si de familie. Au inceput cu o petrecere campeneasca vinerea seara, care s-a terminat a doua zi dimineata, da, in ziua nuntii, un eveniment cu adevarat reusit, cu jocuri pregatite de miri, cu multe surprize din partea prietenilor, cu prezentari inedite ale proaspetilor insuratei, cu un dans de inceput prea putin conventional. Sper ca cei doi sa fie mereu la fel de fericiti cum i-am vazut eu in seara aceea si sa aiba mereu asemenea prieteni aproape.

Va recomand din toata inima sa mergeti la Cheile Gradistei, fie pentru un weekend, un teambuiling sau un eveniment special.

Garana – pe final de festival

Dupa mai bine de o saptamana revin cu ultima parte despre festivalul de Garana.

Datorita furtunii din seara de sambata, scaldatul si plimbatul cu barca la Trei ape le-am taiat de pe lista.

A fost o zi mai racoroasa pe care am petrecut-o sarbatorind o prietena, relaxandu-ne intinsi pe iarba si leganandu-ne in balansoar. Dupa amiaza am coborat in poiana unde prietenii mei de la Drum Up si-au sustinut spectacolul. Desi la inceput publicul a fost usor reticent, spre final s-au incalzit si au batut cu totii din palme sau in diverse instrumente de percutie.

Misi Farcas Band( Misi Farcas, tobosar timisorean intors din Germania, Paata Demurishvili – pian, Christoph Victor Kaiser – bass), Trigon(Anatol Stefanet – viola, Sandu Arcus – saxofon, flaut, Dorel Burlacu – pian, Gari Tverdohleb –tobe, percutie, xilofon), Nils Petter Molvaer( Nils Petter Molvaer –trompeta, Eivind Aarser –chitara, bass, Audun Kleive – tobe) si Ulrich Drechsler( Ulrich Drechsler – clarinet, Jojo Lackner – e-bass, Joerg Mikula – tobe, Zuzee – platane) sunt trupele ale caror acorduri jazzistice s-au auzit in Poiana Lupului in ultima seara de festival.

Molvaer, trompetistul norvegian, cunoscut ca pioner al Nu Jazzului, desi profesionist si calculat, nu m-a impresionat profund. Pe gustul meu au fost Trigon din Republica Moldova trigon4cu jazzul lor pornit din folclorul romanesc armonios imbinat cu cel balcanic, cu elemente de rock si jazz traditional, dar si austricul Ulrich Drechsler care a incheiat cea de-a treisprezecea editie a festivalului cu atatea bisuri incat n-am mai reusit sa le mai tin numarul.

Si cum prea multe detalii sunt inutile fara mostrele de muzica, va recomand sa ascultati Senso daca ati ratat editia de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Garana.

A venit insa si ziua plecarii. Strans cort, cautat transport spre Resita. Luat tren cu schimb in Caransebes. Mers cu personalul pana acolo. Mi-era aproape dor de bancile vechi, dar atat de confortabile ale CFR-ului; nu ca ar mai fi contat felul in care aratau cand te intorceai obosit dintr-o excursie minunata in care cuvantul somn era extreme de rar folosit.

Si pentru ca in Caransebes aveam ceva timp de irosit, ne-am oprit la bodega din gara unde am baut bere Ciucas cu numai 2 lei si ne-am imprietenii cu localnicii de la care am primit chiar si un mic cadou la plecare. Mi-ar fi placut sa fi zabovit putin mai mult acolo sa le putem asculta povestile.

Lungul drum de peste 7 ore spre Bucuresti nici nu stiu cand s-a scurs. Gasca mare ca si data trecuta, doar ca in alta formula, ne-am intretinut jucand tot felul de jocuri, de la Maroco(pe care cu greu ni l-am amintit), sah, rentz, mafia, pana la un joc de carti numit Set, de care eu nu auzisem pana atunci.

Iar pentru ca se cerea, iar spatiul ne permitea, am luat cina in tren, cina la care cutitul primit cadou in gara de la Caransebes ne-a fost de mare ajutor.

O singura nelamurire am avut de-a lungul weeked-ului: Cum se juca Flori, fete si baieti si care era scopul jocului? Daca prima parte a intrebarii ne-am amintit-o pana la urma, celei de-a doua nu am reusit sa-I rezolvam misterul.

Intre 2 seri de jazz, o dupa-amiaza de muzica veche si teatru Noh asezonata cu plimbari cu si pe langa barca

Festivalul a ajuns la cea de-a treisprezecea editie. Cum de nu au fost puse pana acum la dispozitie spectatorilor transportul de la Resita la Garana avand in vedere cat de anevoios se ajunge pana aici? Tocmai asta este si ideea. Sa nu poata ajunge oricine, pentru ca cei care isi doresc cu adevarat sa fie aici gasesc calea.

Asa a inceput acum o saptamana minunatul weekend petrecut la Festivalul de Jazz de la Garana.

M-am urcat in tren cu 2 amici, pe el il stiam, pe ea o cunoscusem cu o zi inainte cand ne-am luat biletele si am mancat prajituri bune. Dupa mai bine de 7 ore de mers cu trenul, grupul de 3 s-a transformat in gasca de 15 persoane cu care am pornit prin Resita in cautarea unui mijloc de transport spre Garana. Ajunsi la destinatie, am cercetat zona, am gasit un loc frumos, aproape de rau unde ne-am pus cu totii corturile.

Pentru ca mai aveam de asteptat cateva ore pana la inceperea concertelor ne-am indreptat spre lacul din apropiere, daca se poate spune asa, avand in vedere ca am mers aproximativ o ora pe jos, pe sosea, prin padure si iar pe sosea. Dar a meritat. Ne-am racorit, am facut plaja si ne-am plimbat cu barca.

Concertele au inceput cu intarziere in prima seara datorita problemelor tehnice, iar ordinea de intrare a trupelor a fost inversata, Jaz de Necaz, cei care trebuiau sa deschida prima seara, au intrat dupa Andrzej Jagodzinski Trio, pentru ca cei urma sa poata prinde avionul. Chopin in Jazz a trio-ului polonez mie mi-a placut mult, desi nu toti au fost la fel de incantati, poate si pentru ca nu erau inca destul de incalziti, muzical vorbind.

Norvegienii din prima seara, Terje Rypdal Group s-au prezentat exceptional, ca de altfel toata trupele din aceasta tara, reprezentatii ei fiind nelipsiti in fiecare seara de spectacol.

Spectacolul a fost intrerupt de o pana de curent, la cortul Omuletilor Verzi timpul fiind umplut de ritmurile echipei Drum Up.

Publicul a asteptat cuminte recitalul elvetienilor de la Nik Bartsch’s Ronin care au facut deliciul primei seri, nu doar prin muzica lor ci si prin spectacolul de lumini oferit.

Dupa prima seara de jazz, a urmat o dupa amiaza petrecuta la Brebu Nou unde avea loc Festivalul de Muzica Veche care s-a tinut in Biserica Catolica din localitate.

-va urma-

Countryside Story – part 3

Dupa multi ani, am reusit s-o facem si pe asta. Ne-am facut bagajele si am pus de-o reuniune, unde altundeva decat tot acolo unde ne-am intalnit pentru prima data, acolo unde am copilarit.

1Satul ne-a primit cu bratele deschise, un curcubeu tinand loc de Bun venit!

Ne-am oprit mai intai la fiecare dintre noi sa poposim pentru o clipa si sa ne salutam bunicii si celelalte rude care s-au bucurat sa ne vada, in acelasi timp fiindu-le greu sa creada ca suntem noi toate aici, dupa atata vreme.

Pe mine insa nu m-a asteptat nimeni, decat vantul. Parca niciodata curtea asta n-a fost asa de trista. Cand ea era aici o auzeam de la coltul strazii strigandu-ma, sau o zaream pe deal intrerupandu-si povestile impartasite cu vecinii pe marginea santului, pentru a veni sa ma intampine.

Am descuiat, am intrat, am dat o tura pana in gradina si m-am intors sa-mi pun ceva de mancare. Pastrez traditia anilor de demult si ma bucur de o salata cu rosii proaspete si branza in timp pe butonez un radio vechi incercand sa gasesc un post care sa difuzeze si altceva decat fasait.

Radio Romania Actualitati imi tine acum de urat cu melodii din repertoriul clasic de muzica usoara romaneasca.

Am ciudatul sentiment ca m-am intors in timp, ca cineva priveste aceasta pelicula de film alb-negru ce se desfasoara cu incetinitorul, film in care eu am rolul principal.

Countryside Story – part 1

Cum iesi din aglomeratia orasului, la nici 50 km pe drumul spre Targoviste, ajungi in orasul Racari, o poarta spre un loc curat si linistit.

Un drum pietruit de tara, cu paduri de-o parte si de alta, ne indeparteaza de aglomeratia urbana si pregateste intrarea intr-un spatiu aproape sacru. Asa cum ii sta bine oricarui spatiu sacru, satul Ghimpati este strajuit si ocrotit de zidurile biserii Sf Nicolae ce se inalta chiar la intrarea in sat, dar pana acolo mai avem inca un hop de trecut, podul de peste Colentina, rau ce inconjoara satul. Aici, la intrarea in Ghimpati este si locul in care Ialomita se varsa in Colentina.36

Paduri ale caror nume imi scapa, cu denumiri diverse din partea satenilor, imprejmuiesc acest spatiu si-l pastreaza nepoluat, fiind de multe ori destinatia preferata a tinerilor pentru iesirile din weekend-urile toride. Unii considera aceste paduri ca facand parte din Codrii Vlasiei.

Padurea insa nu este singura optiune pentru copiii si adolescentii veniti in vacante la bunici. Glasurile si bucuria tinerilor se aud inca de pe drumul ce duce la unul dintre helesteiele din sat, pe marginea caruia acestia isi petrec zilele de vacanta, dand la peste sau bronzandu-se la soare. Celalalt helesteu, este proprietate privata, iar daca esti in trecere pe acolo s-ar putea sa vezi chiar si lebedele.

Later Update: Pentru ca apa raului Colentina nu era suficienta pentru Bucuresti a fost creat un canal prin care o parte din Ialomita isi uneste fortele:P cu apele Colentinei pentru ca bucurestenii sa poate supravietui:P

Travelling

After this amazing trip in Turkey, Diyarbakir, without having enough time to remember all the great places we visited and all nice people, a new opportunity to travel was offered to me.

Vienna, I’m coming!

Till then, check out places from Diyarbakir, Ergani, Cayonu, Mardin, Hasankeyf – Turkey