Cinque Terre era pe lista mea de calatorii de prea multi ani ca sa imi amintesc cand si unde am citit despre aceasta minunata zona a Italiei. Ba chiar pe lista mea era trecut Sapte Pamanturi, nu stiu de ce – poate ca atunci cand citisem erau incluse si La Spezia si Levanto.

Am aterizat in Pisa la ceas de seara si ne-am urcat in PisMover Bus care in 7 minute ne-a dus la gara centrala pentru a ne urca in trenul catre La spezia unde aveam cazarea. Am optat pentru un hotel de data aceasta, desi de obicei prefer B&B. Hotelul, la 6 minute de gara, de mers pe jos, desigur, perfect pentru a ne urca in fiecare zi in tren catre minunatele sate. In La Spezia ne-am lasat bagajele si am iesit repede sa mancam ceva, ne-am oprit intr-un loc deloc fancy, despre care nu citisem chiar nimic inainte, ne-am bucurat ca am gasit ceva deschis.

Mi-am propus in vacanta asta sa mananc cat mai multe fructe de mare si paste, desigur, asa ca prima mea masa a fost o portie de calamari. M. a optat pentru o pizza delicioasa. Dupa masa am mai aruncat o privire scurta pe stradute cu gandul ca ar fi lucruri de vazut si aici, in La Spezia, dar a ramas doar un gand, caci nu am avut deloc timp.

A doua zi se arata cam mohotarata, sa zicem doar ca era innorat, am mers pana in port sa vedem care sunt optiunile pentru plimbarile cu barca catre Portovenere si Cinque Terre (intr-o zi insorita, desigur) si ne-am intors apoi la gara, urcandu-ne in tren catre Manarola.

Ne-am hotarat greu ce vrem sa facem in prima zi, vremea nu ne indemna sa mergem direct pe vreun traseu intre sate, mai ales ca cele mai scurte si mai usoare sunt inchise din cauza ploilor din anii trecuti. Intr-un final am ales dintre cele 2 care imi placeau mai mult din poze – Manarola si Vernazza.

Cardul Cinque Terre:

Ca sa mergi pe trasee intre sate (pe linia albastra, cea turistica) ai nevoie de cardul asta care costa 7,5euro/zi doar pentru trasee (primavara 2016). Teoretic ar fi traseele intre Monterosso – Vernazza, Vernazza – Corniglia, Corniglia – Manarola, Manarola – Riomaggiore. Practic sunt doar primele 2, caci celelalte 2 sunt inchise. Totusi, din Manarola, poti merge cam 10 minute spre Corniglia, fara a avea nevoie de card, si chiar putin si catre Riomaggiore pe Via dell Amore, dar foarte putin.

Pentru 12 euro ai si calatorii nelimitate cu trenul intre La Spezia – Levanto, cu opriri in toate statiile si de asemenea wifi in statiile de tren.

Tip: Daca stai mai mult de 3 zile in zona si vrei sa te tot plimbi intre sate cu trenul, iti poti cumpara de la automate sau online de pe site-ul trenitalia un abonament saptamanal care e mai avantajos, chiar daca nu stai toata saptamana.

Cat costa o calatorie si cat face trenul intre statii:

La Spezia – Levanto – 3,6eur – dureaza 30 minute (cel regional care opreste in toate statiile)

Intre 2 sate unul langa celalalt biletul este de 1,80eur, cea mai scurta durata fiind de 3 min. Daca vrei sa arunci doar o privire prin sate, tine minte ca valabilitatea biletului este de 75min de la validare, deci poti cobori dintr-un tren si sa te urci in urmatorul. Trenurile vin cam la 25minute, cel putin in perioada in care am fost noi (inceput de aprilie 2016), posibil sa se schimbe mai spre vara.

Tip: Nu uita sa validezi biletul de tren. E obligatoriu! Controlorii nu vin chiar de fiecare data, dar validarea este necesara (la automatele verzi din gari), altfel risti amenda de vreo 200eur din cate am inteles.

Desi am avut 3 zile pline si inca o jumatate de zi in Cinque Terre parca tot nu a fost suficient, in Corniglia nu am ajuns si nici prin La Spezia nu am pierdut destul timp.

Dupa ziua petrecuta in Manarola, in urmatoarea zi ne-am luat cardul Cinque Terre, ne-am urcat in tren si am coborat in Levanto. La inceput nu prea mi-a placut, poate si din cauza vremii, era putin frig si batea si vantul, nu doar innorat, dar pe masura ce ne apropiam de plaja vremea nu mai conta. In departare se vedeau niste puncte negre care s-au transformat in surferi cand am ajuns la plaja :). Am stat o vreme si i-am admirat, apoi din nou pe stradute pana la gara. Din Levanto am ramas cu imaginea surferilor, dar mai ales cu lamaii si maslinii din curtile oamenilor.

Am coborat in Monterosso de unde am luat-o pe traseu spre Vernazza. Faptul ca era vreme rea, a si plouat din cand in cand, a fost un mare avantaj, caci nu era mai nimeni pe traseu si ne-am putut opri sa admiram privelistea fara sa blocam, caci altfel, drumul este foarte ingust. Asa cum spunea si Simona (de unde mi-am luat toate informatiile despre Cinque Terre, tnx, dear), exista un punct de control bilete. Nu va amendeaza nimeni daca nu aveti cardul, dar e neplacut, caci trebuie sa te intorci, am vazut turisti care au fost intorsi din drum. Din cate am inteles cand nu e sezon nu s-ar controla biletele, asta insemnand candva pana pe la jumatatea lui martie banuiesc, deja in aprilie era cineva acolo.

 

Ajunsi in Vernazza s-a oprit si ploaia. Piata cu terase de langa plaja era goala, caci abia se oprise ploaia, mesele goale si ele, noroc ca stiam unde vrem sa stam. Ne-am asezat tot la terasa recomandata de Simona, caci mi-a facut cu ochiul salata de caracatita din fotografia ei.

In Riomaggiore am stat foarte putin, dar suficient sa observam o micuta plaja draguta.

 

Ce bei in Cinque terre

In principiu vin. Mie imi place cel rosu, dar ei ar fi specialisti in vin alb. So, vin alb.

Ce mananci in Cinque terre

Pastele cu pesto sunt delicioase. Eu dupa ce am mancat acolo nu am mai cumparat pesto la borcan, mi-am facut singura. Genial. Farinata, tot din zona Linguria, nu m-a dat pe spate, de fapt, nu mi-a placut. Foccacia – simpla sau cu diverse. Si preferatii mei – calamarii pane, pe care ii gasesti si la cornet.

Urmatoarea zi am vazut pamanturile dintr-o alta pespectiva, de pe mare, iar in ultima, ne-am odihnit pe plaja din Monterosso.

 

 

 

Am avut si o zi in Pisa. Revin cu mai multe poze si cu ziua pe mare (plus Portovenere).