Se intunecase cand am ajuns in Bazna. Ne-am ghidat dupa indicatoarele hotelului, la un moment dat am trecut pe langa un loc cu niste carute din alea cu acoperis, apoi s-au terminat casele. Dupa cateva sute de metri de intuneric imediat pe stanga a aparut hotelul. Dupa ce ne-am cazat, ne-am ghidat dupa miros (glumesc) si am ajuns la restaurant. Apoi somn.
A doua zi de dimineata ne-am trezit cu privelistea de mai jos scufundata in ceata, posibil aburi. Poza e facuta mai tarziu, cand soarele castigase deja lupta. Am iesit la plimbare prin imprejurimi si am ajuns la Casa de odihna 8. Sau 6. Am dat roata, dar nu am gasit nicio portita pe unde as fi putut intra. Mi-ar fi placut. Vis-s-vis de ea era o alta casa de odihna care a avut norocul sa intre in renovare. Apoi a dat si peste ea ghinionul. S-or fi terminat fondurile europene, cine stie.
Casa de odihna nr 8
Aici poarta era deschisa, so I let myself in. Ce se vede pe geamul din dreapta era hotelul nostru.
Casa cea norocoasa
Mirosea a lemn inca, era cald, iar lumina minunata, dupa cum se vede. As mai fi stat, dar trebuia sa ajungem la bai, ca doar de asta am venit.
That light
Baia era chiar in hotelul nostru, de alta l-am si ales. Arata ca o apa din garla in care faceam baie la tara cand eram copil, stiu, diferenta e ca asta e sarata si nu e curgatoare :). Cam asa adica:
La bai – piscina cu apa sarata
Mai sunt lucruri de povestit si de poze de aratat, dar m-a obosit apa sarata, asa ca o las pe data viitoare.
