Tag Archives: music

Acoustic cover – Falling Slowly

Asa cum spuneam acum ceva vreme, I’m back to singing. Este un proiect acustic, chitara si voci, cu piese care noua ne plac si care sper sa va placa si voua. Noi inseamna eu (daaaa) si Robert Enache, cu care am fost colega multi ani in proiecte muzicale din trecut, iar numele trupei este Magnolia Rush.

Am inregistrat cateva piese asa cum se face, clasic, cu telefonul :). Asa ca pana la inregistrari de studio si live in club va asteptam pe canapeaua noastra albastra sa ne ascultati. Falling Slowly e o piesa cunoscuta probabil doar pentru cei care au vazut filmul Once, o piesa tare draga mie pe care imi doream demult sa o cant.

working space

Inapoi la prima dragoste

Dupa mai bine de 2 ani, I am no longer a Cotton Candy Fairy. Acum vreo 2 luni, mi-am luat la revedere de la mult iubita mea Vata de Zahar, avand grija sa-mi incredintez copilul unei persoane care stiam ca il va creste cu mult drag, asa cum am facut si eu. Mi-a luat vreo cateva luni sa ma decid sa ma despart de proiectul meu de suflet, caci imi doream mult sa creasca frumos in continuare, desi simteam ca e timpul ca drumurile noastre sa se separe.

Calatoriile m-au ajutat intotdeauna sa iau hotarari, sa clarific lucruri care erau in ceata, sa iau decizii. Asa ca proaspat venita din vacanta m-am apucat de treaba. Decizia a fost usor de luat doar in momentul in care i-am gasit parintii adoptivi, caci stiam ca va fi bine. Asa ca de 2 luni, Vata de Zahar face in continuare magie sub bagheta Iulianei si a lui Cristi, asa ca pentru norisori dulci de zahar va recomand cu incredere sa apelati la ei. Tot pe pagina pe care o stiti deja, Vata de Zahar sau pe site-ul Jolly Club.

Cat despre mine, I’m back to my first love. Si da, asta e motivul pentru care am lasat bucuria de a-i indulci pe ceilalti. So, back to music. Acoustic, that is. 2 moment scurte, de Instagram, mai jos. In curand si varianta mai lunga, de studio, getting ready for live :).

Lumea muzicala de sub pamant

De 2 zile am intrat in randul lumii ascultand muzica in deplasarile mele urbane. Daca pana acum pe strada preferam sa ma gandesc la ale mele, sa-mi pun ordine in ganduri si alte alea, iar in metrou ori citeam ori studiam oameni, cu ocazia noului meu telefon am inceput sa ascult si muzica preferata.

Nu va ganditi ca n-am ascultat niciodata muzica la casti, dar o faceam doar daca era neaparata nevoie, daca aveam piese de invatat pentru vreo repetitie. Acum insa mi-am facut un playlist scurt cu cateva cantecele ce ma binedispun oricand si am pornit la drum.

In metrou lumea-mi parea mai vesela, dar stiam ca e doar o iluzie creata de La vie en rose, varianta lui Armstrong. Cay’s Crays a lui Fat Freddy’s Drop mi-a amintit de workshopul din Anglia de anul trecut pe vremea asta si era sa nu ajung la timp unde aveam treaba(am uitat sa cobor). Pe aceeasi piesa astazi in pasaj la Unirii oamenii mergeau in sincron:P

Partea cea mai buna este ca nu mai aud anumite discutii ale celor din jur, partea proasta este ca odata iesita de la statia de langa bloc s-ar putea sa nu aud cainii latrand. Dar se regleaza de la volum.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6iEQfSmT1QE&feature=related]

Garana – pe final de festival

Dupa mai bine de o saptamana revin cu ultima parte despre festivalul de Garana.

Datorita furtunii din seara de sambata, scaldatul si plimbatul cu barca la Trei ape le-am taiat de pe lista.

A fost o zi mai racoroasa pe care am petrecut-o sarbatorind o prietena, relaxandu-ne intinsi pe iarba si leganandu-ne in balansoar. Dupa amiaza am coborat in poiana unde prietenii mei de la Drum Up si-au sustinut spectacolul. Desi la inceput publicul a fost usor reticent, spre final s-au incalzit si au batut cu totii din palme sau in diverse instrumente de percutie.

Misi Farcas Band( Misi Farcas, tobosar timisorean intors din Germania, Paata Demurishvili – pian, Christoph Victor Kaiser – bass), Trigon(Anatol Stefanet – viola, Sandu Arcus – saxofon, flaut, Dorel Burlacu – pian, Gari Tverdohleb –tobe, percutie, xilofon), Nils Petter Molvaer( Nils Petter Molvaer –trompeta, Eivind Aarser –chitara, bass, Audun Kleive – tobe) si Ulrich Drechsler( Ulrich Drechsler – clarinet, Jojo Lackner – e-bass, Joerg Mikula – tobe, Zuzee – platane) sunt trupele ale caror acorduri jazzistice s-au auzit in Poiana Lupului in ultima seara de festival.

Molvaer, trompetistul norvegian, cunoscut ca pioner al Nu Jazzului, desi profesionist si calculat, nu m-a impresionat profund. Pe gustul meu au fost Trigon din Republica Moldova trigon4cu jazzul lor pornit din folclorul romanesc armonios imbinat cu cel balcanic, cu elemente de rock si jazz traditional, dar si austricul Ulrich Drechsler care a incheiat cea de-a treisprezecea editie a festivalului cu atatea bisuri incat n-am mai reusit sa le mai tin numarul.

Si cum prea multe detalii sunt inutile fara mostrele de muzica, va recomand sa ascultati Senso daca ati ratat editia de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Garana.

A venit insa si ziua plecarii. Strans cort, cautat transport spre Resita. Luat tren cu schimb in Caransebes. Mers cu personalul pana acolo. Mi-era aproape dor de bancile vechi, dar atat de confortabile ale CFR-ului; nu ca ar mai fi contat felul in care aratau cand te intorceai obosit dintr-o excursie minunata in care cuvantul somn era extreme de rar folosit.

Si pentru ca in Caransebes aveam ceva timp de irosit, ne-am oprit la bodega din gara unde am baut bere Ciucas cu numai 2 lei si ne-am imprietenii cu localnicii de la care am primit chiar si un mic cadou la plecare. Mi-ar fi placut sa fi zabovit putin mai mult acolo sa le putem asculta povestile.

Lungul drum de peste 7 ore spre Bucuresti nici nu stiu cand s-a scurs. Gasca mare ca si data trecuta, doar ca in alta formula, ne-am intretinut jucand tot felul de jocuri, de la Maroco(pe care cu greu ni l-am amintit), sah, rentz, mafia, pana la un joc de carti numit Set, de care eu nu auzisem pana atunci.

Iar pentru ca se cerea, iar spatiul ne permitea, am luat cina in tren, cina la care cutitul primit cadou in gara de la Caransebes ne-a fost de mare ajutor.

O singura nelamurire am avut de-a lungul weeked-ului: Cum se juca Flori, fete si baieti si care era scopul jocului? Daca prima parte a intrebarii ne-am amintit-o pana la urma, celei de-a doua nu am reusit sa-I rezolvam misterul.

Intre 2 seri de jazz, o dupa-amiaza de muzica veche si teatru Noh asezonata cu plimbari cu si pe langa barca

-continued-

A doua zi a avut de toate, si bune si rele.

Am urcat la Brebu mai intai pentru Festivalul de Muzica Veche ce a avut loc in biserica. Am fost in primul rand surprinza de numarul mare de oameni prezenti la eveniment, biserica devenind neincapatoare.

Masato Matsuura, un japonez extrem de simpatic si amuzant, a fost cel care ne-a impartasit cateva secrete ale teatrului Noh si ale miscarii corporale. Discipol direct( Uchi- Deshi) a Senseiului Tetsunoyo Kanze VIII, Matsuura a facut demostratii de arta sabiei, a cantului si a dansului, a fluiditatii miscarii corporale ce reprezinta adevarata esenta a teatrului traditional japonez.

Dupa o scurta pauza in care am fost rugati sa iesim din bisera pentru ca artistii sa se poata acorda in liniste, a urmat concertul de lauta a norvegienilor(da, tot Norvegia) Thomas Boysen si Thor Harald Johnsen. Atractia concertului a fost un instrument numit theorba, instrument muzical cu 14 coarde, dezvoltat spre sfarsitul secolului al saisprezecelea pentru extinderea registrului basului in opera. Interesant este faptul ca pentru fiecare coarda este nevoie de sacrificarea unui animal(oaie), datorita lungimii coardei de aprox 80cm, iar avand in vedere sensibilitatea coardelor naturale ce trebuie schimbate la 2 saptamani, theorba este considerata un instrument deosebit de costisitor.

Dupa muzica veche a urmat din nou balaceala la Trei Ape si plimbarea cu barca, aglomeratia de pe pontoon fiind unul dintre neplacerile zilei. Ajunsi din nou la festivalul de jazz unde concertele nu incepusera, ne-am oprit la cortul Omuletilor Verzi unde am pictat un bec…negru si care, impreuna cu becul alb al prietenului Liviu, a fost printre cele premiate cu un kit de gradinarit.

Seria de concerte a debutat cu cei de la PlatonicPlatonic care au antrenat publicul, degeaba as zice pentru ca apoi Bega Blues super boring Band au cam stricat atmosfera creata(imi tot suna in cap Sweet Home Alabama in varianta lor, care pe de-o parte mi s-a parut…nereusita, sa zicem, iar pe de alta parte nu inteleg legatura cu acest festival).

Din fericire, unul dintre cei mai astepti artisti ai festivalului, chitaristul american John Abercrombie Abercrombieimpreuna cu foarte tanarul bassist Thomas MorganMorgan si cu simpaticul baterist Joey BaronBaron au reusit nu doar sa readuca audienta in forma de dinainte, ci sa creeze o atmosfera extrem de placuta, intrerupta pentru un scurt moment de prezenta Elenei Udrea.

Ce a urmat nu a fost tocmai placut, furtuna facand imposibila inceperea la timp a celui mai asteptat recital al serii. Oamenii s-au adapostit sub corturile din Poiana Lupului, fiecare pe unde a apucat. Ploaia a durat destul de mult, cei prezenti fiind atat de plictisiti incat au avut o tentativa de a juca “tara, tara vrem ostasi” de la un cort la altul, dar nimeni nu prea se incumeta sa iasa in ploaie. Eu am fost din nou la cortul verde, unde s-a batut iarasi in tobe si tobite, s-a cantat la chitara si s-a batut din palme.

Odata oprita ploaia, Helge Lien Trio, care pe tot timpul furtunii au asteptat cuminti pe scena, si-au sustinut recitalul, in conditii minime, fara lumini si amplificare, in fata unui public nu foarte numeros, dar extrem de pasionat.

Partea proasta este ca ploaia a reusit sa ma ude si sa ma trimita la cort, astfel cu un pic de rusine recunosc ca am pierdut concertul. Partea buna este ca nu am avut nicio problema in ceea ce priveste starea cortului, deci m-am trezit intr-o forma perfecta pentru ultima zi de festival.

Dream about

La B’estfest n-am ajuns aseara sa vad Moby, asa ca ma delectez cu una dintre piesele mele preferate.

Dream about me face parte din lista de melodii ce ma fac sa zambesc calatorind printre amintiri.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TbGUrNtoRC4&feature=related]

This ever lasting festival called Summer

Every year when summer comes the world turns to an ever lasting festival. All kind of people, finding old friends, making new friends, all kind of activities, happenings, performances, exhibitions, parties all over.

Bfit in the Street – International Street Festival , Final Fantasy – Architecture University’s Prom, Drum Up in Silver Church at after party Bucharest Bloggers Day are the happenings that started this year the Summer Festival.

The beach is also on the list, Street Delivery Fest too, more Drum Up at Cafe Verde( Green Month happenings), Bucharest Music Film Festival, B’estFest and more. And because I have this feeling this is my final fantasy summer festival i’m gonna enjoy every second of it.

Say YES to the Summer Fest!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BALakeI-2P8]

Close your eyes

I shall continue from where we left it last time. While laying on the floor with the eyes closed, forget everything that surrounds you and just fill your body with music. Feel every note and every breathe.
You just cannot love Bob Dylan’s song I’ll be Your Baby Tonight. And my favorite version is the one played by Norah Jones.

Enjoy

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=o7PHHS3Wo08]

I’ll Be Your Baby Tonight

Close your eyes, close the door,
You don’t have to worry any more.
I’ll be your baby tonight.

Shut the light, shut the shade,
You don’t have to be afraid.
I’ll be your baby tonight.

Well, that mockingbird’s gonna sail away,
We’re gonna forget it.
That big, fat moon is gonna shine like a spoon,
But we’re gonna let it,
You won’t regret it.

Kick your shoes off, do not fear,
Bring that bottle over here.
I’ll be your baby tonight.