Tag Archives: alina massier

Melancolisme de noiembrie

Trecerea de la vara la toamna a fost extrem de lina si frumoasa anul acesta. Ba chiar trag speranta sa ne mai putem bucura macar de inca o saptamana de soare domol si zambete calde si vorbe lungi pana sa vina ploile cu ale lor frunti incruntate si ganduri agitate.

Aproape ca nu mi-am dat seama ca au inceput scolile si facultatile, si poate doar sapaturile din oras m-ar fi putut face sa revin la realitatea orasului, insa de data aceasta aproape am reusit sa o ignor.

Foto Alina MassierIn weekend am dat o fuga pana la tara unde intinsa pe sezlong cu fata spre soare printre frunze caramizii si cateva fire de iarba inca verzi mama povestea bucuroasa despre trandafirii pe care i-a mai plantat, iar tata ma imbia cu un vin ghiurghiuliu pe care tocmai il trasese.

Oh, wait!  S-a tras vinul, deci s-au cules strugurii. Daca as fi fost acolo la cules, probabil ca n-as fi uitat. Am uitat ca aceasta era perioada in care imi puneam pe hartie lista de planuri si dorinte pentru sezonul 2013-2014. Sa trecem la treaba deci, ceea ce va doresc si voua!

Rosia Montana - Alina Massier

 

Ce-a fost mai intai – oul sau cofetaria?

La Prioritea am ajuns prima data cu ocazia Porteland. Invitatia a picat la fix, caci oricum era unul dintre locurile noi pe care voiam sa le incerc in vara aceasta. Problema este ca odata ce ai ajuns acolo devii dependent de locul acesta. O terasa cocheta sub o bolta cu struguri parfumati, mancare delicioasa si cea mai buna limonada. Aproape ca-ti vine sa te muti acolo. Secretul cred ca il intuiesc, dar nu vi-l spun, nu acum.

Acum insa nu pot sa nu ma laud cu a treia vizita la Prioritea, la lansarea Les Macarons de la Cofetaria Armand. In mare voga de ceva vreme, macarons nu trebuie sa lipseasca de la evenimentele frumoase, fie nunta, botez, aniversare, dar si evenimente corporate.Macarons - Cofetaria Armand

Nu o sa va povestsce despre cofetarie, caci n-as face-o mai bine decat o fac cei de acolo. Va spun insa ce se afla in spatele acesteia. Inainte cu multa vreme de a exista casa deserturilor Armand, a fost ferma. Si de acolo pleaca totul. De acolo vin ouale proaspete, laptele si fructele folosite la prepararea bunatatilor si de aici calitatea exceptionala a dulciurilor.

Revenind la macarons, ei nu sunt singurii din piata care le produc. Insa ceea ce-i deosebeste de alti cofetari este tocmai faptul ca au siguranta ingredientelor proaspete din propria ferma, ca nu incearca sa reinventeze roata si nici sa-i copieze pe altii. Fac ceea ce stiu mai bine, ceea ce-i reprezinta.  Ba mai mult, umpluturile folosite pt macaron sunt alese dintre cele mai de succes retele printre clientii lor.

Les Macarons

Les Macarons

Nu ma aflu printre iubitorii de dulciuri. As inlocui oricand ceva dulce cu o portie de ceva bun picant si sarat. Dar, ca-ntotdeauna exista si exceptii. As fi vrut sa zic doar macarons(Pearl este preferatul meu), dar nu pot, caci mai e ceva bun dulce de care m-am indragostit iremediabil – Stracciatella.

Am petrecut o seara minunata la Prioritea, printre dulciuri, flori si fete zambitoare, cu greu ne-am urnit sa plecam spre casa. In final va voi spune totusi secretul acestui loc ce creeaza dependenta – dragostea pentru ceea ce faci. Acesta este de altfel si ingredientul secret al celor de la Cofetaria Armand. Si nu doar al lor, al nostru, al tuturor. Pune putina dragoste in ceea ce faci si vei

vedea rezultatul. Mai multe fotografii aici.

Totul va fi bine

A fost magic. A fost cel mai frumos concert la care am fost vreodata si probabil nu va mai fi vreunul sa-l egaleze. Cel mai emotionant. De fapt, nu a fost un concert, a fost o poveste. O poveste care m-a facut sa trec printr-o mie de stari.

Nu mi s-a facut pielea gaina pe maini, ci pe toata sira spinarii, pentru prima data. Muzica, imagine, sunete neasteptate, cuvinte emotionante, multe simboluri, o vreme perfecta cu un vant usor, un spectacol pe care nu o sa-l uit niciodata.  Prea multe cuvinte sunt de prisos, de altfel nici nu prea le gasesc.

Fara fotografii, fara toaleta, fara bere, apa sau suc. Fara alte nevoi. Doar magie.

Motive romanesti

Stam la soare in pijamale si papuci, asezati pe scarile de piatra din fata casei. Povestim despre lucruri frumoase, dar si despre lucruri mai putin frumoase. Bunica ne cearta ca ne-am asezat pe piatra rece si ne aduce niste pernite.

Ma uit la cafeaua aburinda pusa pe un scaun pe post de masuta. E inca fierbinte, asa ca deocamdata ma satur doar cu mirosul.

Pe fundalul povestilor noastre se aud cocosii cantand. E atat de placut. Sorb cu nesat din cafeaua facuta la ibric. In fata noastra se intind cateva randuri de ardei grasi si vinete inca mici.Cafea

Soarele incepe sa fie prea puternic asa ca mutam tabara la umbra, in fata bucatariei de unde vine miros de cozonac. Cristiana s-a apucat sa croiasca o ie in timp ce palavragim.

Facem planuri, ne vin idei, ne plangem de dezamagiri si rautati, visam la lucruri marete si frumoase.

 

Cum ar fi sa pictez pe portelan?

Desi aveam deja programul stabilit pentru aseara, Anca nu s-a lasat pana nu m-a convins sa merg cu ea la o seara de pictura pe portelan. Vorba vine “convins”, caci am sarit in sus de bucurie cand mi-a zis, doar ca a trebuit sa reprogramez o alta iesire cu o prietena draga.

Asa…si am ajuns la Prioritea, unde Cristina Ciobanu si cei de la Atelierul de Print ne asteptau cu masa pusa. Adica cu masa pregatita cu instrumentele necesare pentru pictat pe portelan. Intai de toate am tras la sorti obiectul pe care aveam sa-l decoram in culori. Recunosc ca speram la o farfuriuta sau ceva mai plat ca sa fie usor, caci nu mai facusem asta niciodata. Dar n-a fost sa fie, ca-mi era destinata o canuta mica cu capac. Absolut minunata, de altfel, doar ca nu stiam ce sa pictez. (Fie vorba intre noi, nici pe farfurie n-as fi stiut ce, dar parea mai simplu.) Si mi-a venit ideea. Un carusel, cum altfel, obiectul era perfect pentru asa ceva. Apoi am avut alta dilema. Cine naiba stie sa deseneze cai, daramite sa-i picteze pe portelan? Ar trebui sa-mi fie rusine, ca imi plac atat de mult caii si pana la varsta asta nu stiu sa-i desenez. Mi-am amintit insa ca la un moment dat dintr-un colier(in forma de carusel) mi-a picat un calut si il am in portofel. Salvarea mea!

Inainte sa incepem lucrul am primit cateva informatii de baza. Materialul pe care aveam sa pictam era deja ars si glazurat. Pigmentul ceramic de desen peste glazura este sub forma de pulbere si se amesteca cu un ulei special pentru a-l putea folosi. Nu mai stiu ce continea uleiul, dar daca mergeti la cursurile Cristinei sigur veti afla :D. Culorile nu se suprapun, dar se pot combina separat, insa doar cu alb. Ah, si foarte important, inainte sa ne apucam de lucru degresam forma.

Primul lucru pe care ni l-au spus Cristina si cei de la Atelierul de Print a fost ca trebuie sa fie ceva relaxant, sa ne bucuram de ceea ce facem. Adevarul e ca intr-o locatie ca Prioritea(extrem de luminoasa), si cu oameni asa simpatici in jur nici n-ai avea cum sa nu te simti bine.

Si am pictat, am povestit, ne-am simtit bine. Ne-am jucat frumos intr-o seara de august. Ce a iesit vedeti mai jos. Fotografiile cu toate operele de arta le astept si eu cu interes, dar mai ales sunt nerabdatoare sa-mi vad caruselul acasa, caci n-am plecat cu ele pentru ca ma intai trebuie bagate in cuptor.

Pictura pe portelan - Alina Massier

Pictura pe portelan

 

Zile nesfarsite de vara

Ma trezesc pe la 12, dar parca ar fi 8-9 dimineata. In camera e racoare. Nu n-avem aer conditionat. Mananc niste branza cu rosii, imi pun costumul de baie si plec sa ma vad cu fetele. Avem patura, avem casetofon, avem mere din gradina si niste porumb fiert. Ne oprim la magazin sa mai luam cate ceva – seminte, adica :).

Garla - Alina Massier

La Garla

Anul asta resedinta de vara e la “sonde”. Plaja, baie in garla, vorbe, rasete. Pana spre seara cand asteptam sa ne uscam si ne indreptam spre case odata cu soarele. Doar cat sa ne schimbam, sa mai mancam niste branza cu rosii si poate niste plancinta cu mere daca a facut vreuna dintre bunici si apoi iesim iar. Pana tarziu. Pana se termina vara.