Desi innorat, se anunta o zi frumoasa. Am inceput, nu cu o plaja, de data aceasta, ci cu un muzeu. Al branzei. Asa ii spunea numele, dar nu era doar atat. Ne-a placut, ne-a distrat. Si nu ne-a plouat.
Am plecat apoi spre Betancuria, cel mai vechi oras din Fuerteventura. Ca sa ajungem acolo, trebuia sa trecem muntii. Sus la munte, sus, vorba cantecului, ne-am oprit sa admiram privelistea care iti taia rasuflarea.
Dupa Betancuria, am urmat drumul cel ingust, plin de serpentine, catre locul unde norii incepusera sa se risipeasca. Asa am ajuns la plaja Ajuy.
Ne bucuram de primul nisip vulcanic din aceasta vacanta si de soarele ce tocmai isi facuse aparitia dupa o dimineata innorata si cam ploioasa, cand prietenul nostru s-a taiat intr-o piatra.
La inceput, eu am crezut ca nu s-a taiat prea rau(cat de rau te poti taia intr-o piatra), insa pana la urma am ajuns la concluzia ca avea nevoie de ajutor de specialitate. In Ajuy nu era niciun cabinet deschis. Si nicaieri in apropiere. Era duminica. Ce sa facem? Panica. Dupa ce am luat in calcul toate variantele posibile, am ajuns la concluzia ca cel mai bine mergem la spital, in Puerto del Rosario. La aproximativ o ora de condus.
La spital, liniste. Prea liniste. Si curatenie. Putini pacienti. Nici formalitatile nu au durat prea mult, nici asteptarea nu a fost lunga. Jumate de ora cu totul sau ceva de genul asta. Si am plecat mai departe. Chiar asa.
Nici pana in ziua de astazi, prietenul nostru nu a primit factura (nu a platit nimic acolo).
The end!
Am mai scris despre vacanta noastra pe cele doua insule canare, cu detalii despre intamplari pe plaja Sotavento si plaja Cofete.