M-am indragostit.

Busuioaca de Bohotin Fusesem amenintati de somelierul Stefan Timofti ca ne vom indragosti de el, dar nu gaseam nimic “indragostibil” intr-o sticla de Busuioaca de Bohotin. Vinul acela mult prea dulce pentru gustul meu, pe care, nu stiu de ce, il asociez cu fetele de liceu, dar si cu femeile acre de varsta a doua ce rad zgomotos in restaurante dupa primul pahar.

Busuioaca urma sa o servim alaturi de dulcele casei, Tortul Leonida – un tort de ciocolata, care probabil urma sa fie bun dar, cand vine vorba despre torturi, cele de ciocolata sunt ultimele pe lista mea, 2 lingurite imi sunt de ajuns. Oricum dupa atatea bunatati pe care le degustasem La Cerdac, restaurantul Vilei Leonida, nu mai intra niciun “dulce mic”.Busuioaca de Bohotin

Si a venit vremea desertului. In farfurie tortul arata minunat, iar faptul ca era cu afine proaspete si cu nuci caramelizate ma cam atragea. In timp ce tortul Leonida era servit ascultam povestea Busuioacei de Bohotin de la Casa de Vinuri Cotnari, vinificat demisec. Cum, Busuioaca demisec? Oh, da, o minunatie. Stefan Timofti a avut dreptate, dragoste la prima degustare.

Tort Leonida Cat despre tort, n-a mai ramas nimic in farfurie, ba chiar am uitat sa-l fotografiez, n-am decat o poza facuta cu telefonul. Un deliciu. Azi, la o saptamana dupa minunatul weekend la Vila Leonida inca ma gandesc la el, la specialitatea casei, tortul Leonida. Yummy!

p.s. Acum am si reteta, ce bucurie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>