Intre 2 seri de jazz, o dupa-amiaza de muzica veche si teatru Noh asezonata cu plimbari cu si pe langa barca

-continued-

A doua zi a avut de toate, si bune si rele.

Am urcat la Brebu mai intai pentru Festivalul de Muzica Veche ce a avut loc in biserica. Am fost in primul rand surprinza de numarul mare de oameni prezenti la eveniment, biserica devenind neincapatoare.

Masato Matsuura, un japonez extrem de simpatic si amuzant, a fost cel care ne-a impartasit cateva secrete ale teatrului Noh si ale miscarii corporale. Discipol direct( Uchi- Deshi) a Senseiului Tetsunoyo Kanze VIII, Matsuura a facut demostratii de arta sabiei, a cantului si a dansului, a fluiditatii miscarii corporale ce reprezinta adevarata esenta a teatrului traditional japonez.

Dupa o scurta pauza in care am fost rugati sa iesim din bisera pentru ca artistii sa se poata acorda in liniste, a urmat concertul de lauta a norvegienilor(da, tot Norvegia) Thomas Boysen si Thor Harald Johnsen. Atractia concertului a fost un instrument numit theorba, instrument muzical cu 14 coarde, dezvoltat spre sfarsitul secolului al saisprezecelea pentru extinderea registrului basului in opera. Interesant este faptul ca pentru fiecare coarda este nevoie de sacrificarea unui animal(oaie), datorita lungimii coardei de aprox 80cm, iar avand in vedere sensibilitatea coardelor naturale ce trebuie schimbate la 2 saptamani, theorba este considerata un instrument deosebit de costisitor.

Dupa muzica veche a urmat din nou balaceala la Trei Ape si plimbarea cu barca, aglomeratia de pe pontoon fiind unul dintre neplacerile zilei. Ajunsi din nou la festivalul de jazz unde concertele nu incepusera, ne-am oprit la cortul Omuletilor Verzi unde am pictat un bec…negru si care, impreuna cu becul alb al prietenului Liviu, a fost printre cele premiate cu un kit de gradinarit.

Seria de concerte a debutat cu cei de la PlatonicPlatonic care au antrenat publicul, degeaba as zice pentru ca apoi Bega Blues super boring Band au cam stricat atmosfera creata(imi tot suna in cap Sweet Home Alabama in varianta lor, care pe de-o parte mi s-a parut…nereusita, sa zicem, iar pe de alta parte nu inteleg legatura cu acest festival).

Din fericire, unul dintre cei mai astepti artisti ai festivalului, chitaristul american John Abercrombie Abercrombieimpreuna cu foarte tanarul bassist Thomas MorganMorgan si cu simpaticul baterist Joey BaronBaron au reusit nu doar sa readuca audienta in forma de dinainte, ci sa creeze o atmosfera extrem de placuta, intrerupta pentru un scurt moment de prezenta Elenei Udrea.

Ce a urmat nu a fost tocmai placut, furtuna facand imposibila inceperea la timp a celui mai asteptat recital al serii. Oamenii s-au adapostit sub corturile din Poiana Lupului, fiecare pe unde a apucat. Ploaia a durat destul de mult, cei prezenti fiind atat de plictisiti incat au avut o tentativa de a juca “tara, tara vrem ostasi” de la un cort la altul, dar nimeni nu prea se incumeta sa iasa in ploaie. Eu am fost din nou la cortul verde, unde s-a batut iarasi in tobe si tobite, s-a cantat la chitara si s-a batut din palme.

Odata oprita ploaia, Helge Lien Trio, care pe tot timpul furtunii au asteptat cuminti pe scena, si-au sustinut recitalul, in conditii minime, fara lumini si amplificare, in fata unui public nu foarte numeros, dar extrem de pasionat.

Partea proasta este ca ploaia a reusit sa ma ude si sa ma trimita la cort, astfel cu un pic de rusine recunosc ca am pierdut concertul. Partea buna este ca nu am avut nicio problema in ceea ce priveste starea cortului, deci m-am trezit intr-o forma perfecta pentru ultima zi de festival.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>