Despre frica si educatie civica

Amenintari, santaje, dar mai ales intimidari sunt lucruri obisnuite in viata noastra de zi cu zi, vedem la tot pasul, dar nu ne bagam.  Nu e treaba noastra.  De toate acestea au parte de obicei doar unii de cele mai multe ori – fete tinere, femei, batrani. Niciodata barbati sau persoane care ar putea sa le faca rau “intimidatorilor”, sa zicem asa. De la controlori din RATB pana la Politia si de ce nu, cetateni obisnuiti care vin dintr-o alta lume, a rautatii si de ce nu, a lasitatii de a se pune cu cei mai slabi decat ei.

Exemple?

Daca as merge cu RATB-ul zilnic cred ca as avea cel putin o poveste pe zi. Din fericire nu o fac. De doua ori insa am vazut atata rautate incat nu-mi venea sa cred. Una dintre povesti este de acum ceva ani, cand intr-o aglomeratie de nedescris un batran l-a lovit de mai multe ori cu umbrela in cap pe un tanar pentru ca l-a atins din greseala (cum spuneam, era aglomeratie). L-a lovit atat de tare incat i-a spart capul. Intr-adevar atunci l-a dat cineva jos din autobuz si ce credeti – si-a luat si el vreo 2 lovituri de umbrela.

Ieri, din nou cu autobuzul, as always, mare inghesuiala. Doi tineri masivi au acuzat o doamna ca i-a calcat pe picior la urcarea in autobuz si au dat-o cu capul de usa – sa se invete minte, evident. Ca o doamna, i-a scuipat. Evident, au urmat injuraturile. Nimeni s-a implicat. In autobuz, doamna nu s-a lasat si s-a dus la ei asteptand scuzele lor, spunandu-le textul cu “daca mama ta…”. Replica a fost clasica: “Eu nu i-am dus niciodata flori mamei, n-am ce scuze sa-mi cer. Si acum sunt calm…”. In acelasi autobuz ultra plin, o alta doamna care comenta cat de urat s-au comportat cei doi, se intoarce catre o tanara care abia reusea sa-si tina echilibrul – “Vezi ca iti stergi pantofii pe pantalonii mei”. Probabil ca de o astfel de persoana avusese si cel de mai sus ca mama si atunci se explica si educatia pe care a avut-o.

Despre tactica controlorilor in autobuze nici nu are sens sa comentez, stim cu totii cum merg lucrurile. Din pacate.

Ne-am nascut in era fricii. In era in care parintilor nostri le era teama de aproape orice. Din pacate si educatia de acasa si cea de la scoala a fost aceeasi. Sa ne fie frica, sa nu sarim in ajutor la nevoie ca poate o patim.

Cum facem sa avem parte de putina educatie civica, sa intelegem ca oricat am fi de mici, putem avea un cuvant de spus fara sa ne fie teama de ce va urma, sa avem siguranta ca dupa ce ne-am spus opinia, va mai fi cel putin o persoana care ne va sari in ajutor?

Candva prin clasa a VI cred am avut o material care se numea Educatie Civica. Nici nu-mi mai amintesc exact ce se facea la ora respective, dar o materie la care sa inveti despre drepturile si obligatiile tale ca cetatean, constitutia si alte legi de baza cred ca ar trebui sa se faca in fiecare an, incepand cu gradinita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>