Category Archives: Uncategorized

Scaun masa

5 lucruri care mi-au facut viata de mama mai usoara la inceput de drum

Pentru fiecare mama lucrurile stau diferit, poate ce a fost de mare ajutor unei alte mame pentru mine a fost total inutil si invers. Totusi, iata, pe scurt, fara prea multe detalii care sa va convinga de ce nu m-am putut lipsi:

1. Sistemul de purtare – pentru mine sistemul a mers in paralel cu carutul (desi initial, ca o mama informata care le stie pe toate zisesem ca eu nu am nevoie de carut), mai ales pentru plimbarile cu bunicii. Daca aveti asa ceva, bunici adica, e minunat! Eu am folosit sling, wrap tesut si ssc. Slingul pentru iesirile mai scurte sau si cu masina, unde trebuia sa dau/pun repede copilul, wrapul pentru plimbarile lungi in parc. Si acum, la peste 2 ani, mai folosesc uneori slingul, ocupa mai putin spatiu decat ssc-ul. Cat despre protectia de iarna, eu initial am vrut sa imi iau o geaca de purtare, dar nu a fost sa fie. Pana la urma, pentru mine, a fost mai buna protectia, am mai folosit-o si in loc de patura la carut.

suport-anatomic-burete-pentru-baita-0luni-tega-baby-100918162. Burete de baie – cadita am folosit-o cam o saptamana. Apoi, chiuveta a fost baza, iar din chiuveta direct in cada mare, si aici acest burete a fost cea de-a treia mana. Noi am luat de la Jumbo si Bebetei, in jur de 15lei.

3. Pernita antireflux – initial am cumparat-o pentru ca cineva imi spusese ca ajuta. Nu mai stiu la ce, oricum nu aveam de unde sa stiu ca va avea copil reflux. Dar a avut. Insa, pentru mine, nu asta a fost cel mai important motiv pentru care pernita a facut magie, ci pentru ca a fost un patut minuscul in care copilul se simtea in siguranta, inghesuit ca in uter, si a putut dormi in patutul lui. In plus, pe pernita fiind, il puteam transporta usor dintr-o camera in alta, fara sa-l deranjam. A da, si ma mai linistea faptul ca stiam ca nu se poate roti pe burta, stiti voi sindromul ala care ne sperie la inceput si nu ne lasa sa dormim. Tot de la Jumbo, vreo 40lei, dar se gasesc peste tot, tot felul de modele.

4. Perna de alaptare – asta e de luat cand pleci la maternitate sa nasti. Daca as fi avut-o atunci, acolo, altfel ar fi stat situatia.

8786e7264368d6ce5378bf99b0bc6187--seat-available-baby-list5. Scaunul de masa travel – o iesire pana la restaurant sau vacante mai lungi sunt altfel cu scaunul – geanta (desigur, atunci cand copilul sta in fundulet). Are spatiu de depozitare suficient, e usor de transportat si nu stai sa mai cauti restaurantele cu scaun de copil (sau cu scaun curat de copil). Eu am ales modelul Munchkin, mi s-a parut ca satisfacea mai multe nevoi, a fost in jur de 90lei.

Cum m-a ajutat Magia Ordinii

Auzisem de cartea minune a lui Marie Kondo despre cum sa faci ordine si stiam ca am nevoie de ea. Am cumparat-o si am pus-o frumos in biblioteca la dospit, caci nu eram pregatita sa fac pasul asta.

Intr-un final, acum vreo 2 luni, trebuia sa pun un birou pe un loc unde aveam un stender un haine, asa ca am decis ca e timpul sa imi fac curaj pentru marea curatenie.

M-a ajutat Magia Ordinii? Da, pot spune ca m-a ajutat, ca mi-a dat impulsul sa trec la fapte. Am gasit informatii utile, cum ar fi ca decat sa iei fiecare camera in parte, o iei pe categorii, ca faci o gramada mare din acea categorie – asa iti dai seama cat de multe ai – si altele. A fost insa presarata si cu idei cu care nu am rezonat – ii multumesti gentii ca te-a ajutat sa duci ziua la bun sfarsit inainte sa o pui la locul ei sa se odihneasca pana a doua zi.

Ideea e ca am strans niste saci buni de diverse, in mod special haine, pe care mi-am propus sa le dau cuiva care chiar are nevoie. Numai ca, de 2 luni inca stau cu sacii pe balcon. Desigur, in mod special din vina mea, ca am zis ca le mai iau la mana sa le sortez, sa stiu ce dau, cui dau. In plus, atunci cand m-am apucat de marea curatenie, aveam alte planuri pentru viitorul apropiat, planuri care s-au schimbat, asa ca se pare ca s-ar putea sa mai pastrez o parte.

Vai, mare greseala, trebuiau aruncate direct, ar fi zis probabil autoarea, insa nu sunt de acord cu aceasta risipa. In plus, daca le-as fi aruncat sau dat deja mi-as fi cumparat altele de nevoie. Si nu as fi facut decat sa mai pun o caramida la construirea consumerismului.

In concluzie, am ramas cu cateva lucruri bune din aceasta carte, cu o strategie pe care inca o pun in aplicare si ajuta, insa nu cred ca este un ”manual” pentru orice fel de persoana, depinde foarte mult de activitatile pe care le desfasori, de viata ta de zi cu zi.

P.S. Eu am citit prima data despre ea la Diana, neaparat daca cititi cartea aruncati un ochi si pe tutorialele despre impaturit din articol.

Au mai ramas 2 zile pana la SMS2017

In data de 1 Martie, Revista Biz organizeaza evenimentul Social Media Summit Bucuresti, la Radisson Blu Hotel.

Ce este Social Media Summit

SMS este o conferinta care prezinta peisajul social media, companiile si ideile care vor domina cele mai prezente canale in online-ul romanesc din acest an.

Au mai ramas doar doua zile pana la editia de anul acesta si sunt extrem de nerabdatoare sa particip la eveniment dupa 2 ani in care am lipsit. Astept cu mare bucurie si interes sa aflu care sunt ultimele noutati in domeniu, care sunt tendintele si strategiile cele mai eficiente de promovare in social media in 2017.

Inca nu este tarziu, te poti inscrie aici.
Manarola, Cinque Terre

Cinque Terre – Overview

Manarola, Cinque TerreCinque Terre era pe lista mea de calatorii de prea multi ani ca sa imi amintesc cand si unde am citit despre aceasta minunata zona a Italiei. Ba chiar pe lista mea era trecut Sapte Pamanturi, nu stiu de ce – poate ca atunci cand citisem erau incluse si La Spezia si Levanto.

Am aterizat in Pisa la ceas de seara si ne-am urcat in PisMover Bus care in 7 minute ne-a dus la gara centrala pentru a ne urca in trenul catre La spezia unde aveam cazarea. Am optat pentru un hotel de data aceasta, desi de obicei prefer B&B. Hotelul, la 6 minute de gara, de mers pe jos, desigur, perfect pentru a ne urca in fiecare zi in tren catre minunatele sate. In La Spezia ne-am lasat bagajele si am iesit repede sa mancam ceva, ne-am oprit intr-un loc deloc fancy, despre care nu citisem chiar nimic inainte, ne-am bucurat ca am gasit ceva deschis.

Mi-am propus in vacanta asta sa mananc cat mai multe fructe de mare si paste, desigur, asa ca prima mea masa a fost o portie de calamari. M. a optat pentru o pizza delicioasa. Dupa masa am mai aruncat o privire scurta pe stradute cu gandul ca ar fi lucruri de vazut si aici, in La Spezia, dar a ramas doar un gand, caci nu am avut deloc timp.

A doua zi se arata cam mohotarata, sa zicem doar ca era innorat, am mers pana in port sa vedem care sunt optiunile pentru plimbarile cu barca catre Portovenere si Cinque Terre (intr-o zi insorita, desigur) si ne-am intors apoi la gara, urcandu-ne in tren catre Manarola.

Manarola, Cinque Terre by Alina Massier

Ne-am hotarat greu ce vrem sa facem in prima zi, vremea nu ne indemna sa mergem direct pe vreun traseu intre sate, mai ales ca cele mai scurte si mai usoare sunt inchise din cauza ploilor din anii trecuti. Intr-un final am ales dintre cele 2 care imi placeau mai mult din poze – Manarola si Vernazza.

Cardul Cinque Terre:

Ca sa mergi pe trasee intre sate (pe linia albastra, cea turistica) ai nevoie de cardul asta care costa 7,5euro/zi doar pentru trasee (primavara 2016). Teoretic ar fi traseele intre Monterosso – Vernazza, Vernazza – Corniglia, Corniglia – Manarola, Manarola – Riomaggiore. Practic sunt doar primele 2, caci celelalte 2 sunt inchise. Totusi, din Manarola, poti merge cam 10 minute spre Corniglia, fara a avea nevoie de card, si chiar putin si catre Riomaggiore pe Via dell Amore, dar foarte putin.

Pentru 12 euro ai si calatorii nelimitate cu trenul intre La Spezia – Levanto, cu opriri in toate statiile si de asemenea wifi in statiile de tren.

Tip: Daca stai mai mult de 3 zile in zona si vrei sa te tot plimbi intre sate cu trenul, iti poti cumpara de la automate sau online de pe site-ul trenitalia un abonament saptamanal care e mai avantajos, chiar daca nu stai toata saptamana.

Cat costa o calatorie si cat face trenul intre statii:

La Spezia – Levanto – 3,6eur – dureaza 30 minute (cel regional care opreste in toate statiile)

Intre 2 sate unul langa celalalt biletul este de 1,80eur, cea mai scurta durata fiind de 3 min. Daca vrei sa arunci doar o privire prin sate, tine minte ca valabilitatea biletului este de 75min de la validare, deci poti cobori dintr-un tren si sa te urci in urmatorul. Trenurile vin cam la 25minute, cel putin in perioada in care am fost noi (inceput de aprilie 2016), posibil sa se schimbe mai spre vara.

Tip: Nu uita sa validezi biletul de tren. E obligatoriu! Controlorii nu vin chiar de fiecare data, dar validarea este necesara (la automatele verzi din gari), altfel risti amenda de vreo 200eur din cate am inteles.

Desi am avut 3 zile pline si inca o jumatate de zi in Cinque Terre parca tot nu a fost suficient, in Corniglia nu am ajuns si nici prin La Spezia nu am pierdut destul timp.

Dupa ziua petrecuta in Manarola, in urmatoarea zi ne-am luat cardul Cinque Terre, ne-am urcat in tren si am coborat in Levanto. La inceput nu prea mi-a placut, poate si din cauza vremii, era putin frig si batea si vantul, nu doar innorat, dar pe masura ce ne apropiam de plaja vremea nu mai conta. In departare se vedeau niste puncte negre care s-au transformat in surferi cand am ajuns la plaja :). Am stat o vreme si i-am admirat, apoi din nou pe stradute pana la gara. Din Levanto am ramas cu imaginea surferilor, dar mai ales cu lamaii si maslinii din curtile oamenilor.

Levanto, Cinque Terre

Am coborat in Monterosso de unde am luat-o pe traseu spre Vernazza. Faptul ca era vreme rea, a si plouat din cand in cand, a fost un mare avantaj, caci nu era mai nimeni pe traseu si ne-am putut opri sa admiram privelistea fara sa blocam, caci altfel, drumul este foarte ingust. Asa cum spunea si Simona (de unde mi-am luat toate informatiile despre Cinque Terre, tnx, dear), exista un punct de control bilete. Nu va amendeaza nimeni daca nu aveti cardul, dar e neplacut, caci trebuie sa te intorci, am vazut turisti care au fost intorsi din drum. Din cate am inteles cand nu e sezon nu s-ar controla biletele, asta insemnand candva pana pe la jumatatea lui martie banuiesc, deja in aprilie era cineva acolo.

Monterossi to Vernazza

Monterosso to Vernazza

 

Ajunsi in Vernazza s-a oprit si ploaia. Piata cu terase de langa plaja era goala, caci abia se oprise ploaia, mesele goale si ele, noroc ca stiam unde vrem sa stam. Ne-am asezat tot la terasa recomandata de Simona, caci mi-a facut cu ochiul salata de caracatita din fotografia ei.

Vernazza by Alina Massier

In Riomaggiore am stat foarte putin, dar suficient sa observam o micuta plaja draguta.

 

Ce bei in Cinque terre

In principiu vin. Mie imi place cel rosu, dar ei ar fi specialisti in vin alb. So, vin alb.

Manarola

Ce mananci in Cinque terre

Calamari in Cinque TerrePastele cu pesto sunt delicioase. Eu dupa ce am mancat acolo nu am mai cumparat pesto la borcan, mi-am facut singura. Genial. Farinata, tot din zona Linguria, nu m-a dat pe spate, de fapt, nu mi-a placut. Foccacia – simpla sau cu diverse. Si preferatii mei – calamarii pane, pe care ii gasesti si la cornet.

Urmatoarea zi am vazut pamanturile dintr-o alta pespectiva, de pe mare, iar in ultima, ne-am odihnit pe plaja din Monterosso.

 

 

 

Cinque Terre de pe mare

Monterosso by Alina Massier

Am avut si o zi in Pisa. Revin cu mai multe poze si cu ziua pe mare (plus Portovenere).

Portovenere

Pisa

 

 

Castelul de lut Porumbacu

Castelul de lut – poze si cum ajungi

Porumbacu CastelCastelul de lut din Porumbacu de Sus se poate vizita, desi nu este gata, nu este deschis, adica nu te poti caza acolo. Exista si o taxa de intretinere a perimetrului, de 5 lei. Asta se intampla la final de septembrie 2016, cand am fost eu acolo.

Am avut ceva emotii, caci stiam ca nu sunt indicatoare catre minunatul loc de turta dulce, dar nu a fost deloc greu de gasit. Venind dinspre Bucuresti (A1, Ramnicu Valcea) am facut dreapta spre Fagaras, apoi in Porumbacu de Jos iar dreapta. Am tinut apoi cursul drumului, apoi la o mica intersectie cu mai multe indicatoare mici am luat-o catre Cabana Negoiu, asa cum gasisem aici si de acolo tot drept pe drumul asfaltat. La un moment dat era cat pe ce sa ne intoarcem, caci se terminasera casele, iesisem din Porumbacu, eram cam pe camp si Castelul nu se intrezarea, insa s-a ivit doar cateva sute de metri mai incolo. So, e simplu, mergeti pe drumul asfaltat pana dati de minunatia de casa de hobbiti.

Trei lucuri care mi-au placut in mod deosebit (altele decat cele evidente):

1. Cum se vad muntii inzapeziti;

2. Asezarea langa rau;

3. Minunatul restaurant acoperit de iarba.

And some pics:

Castelul de lut Porumbacu

Castelul de lut Porumbacu

Castelul de lut Porumbacu de sus

Porumbacu Castelul de lut

Castelul de lut Porumbacu

 

Update

Raspunsuri la cateva intrebari ce mi-au fost adresate:

Merita sa il incluzi intr-un traseu sau sa ajungi daca esti in zona, sa il legi si de altceva. Un drum de la Bucuresti special pentru Castel, in conditiile date acum, eu nu as face.

Restaurantul nu e deschis, insa cand am ajuns eu iti puteai lua ceva de baut de la o taraba mica. Nu stiu daca aveau si ceva de mancare, am vazut oameni doar cu bautura (chiar si calda) in mana.

 

Acoustic cover – Falling Slowly

Asa cum spuneam acum ceva vreme, I’m back to singing. Este un proiect acustic, chitara si voci, cu piese care noua ne plac si care sper sa va placa si voua. Noi inseamna eu (daaaa) si Robert Enache, cu care am fost colega multi ani in proiecte muzicale din trecut, iar numele trupei este Magnolia Rush.

Am inregistrat cateva piese asa cum se face, clasic, cu telefonul :). Asa ca pana la inregistrari de studio si live in club va asteptam pe canapeaua noastra albastra sa ne ascultati. Falling Slowly e o piesa cunoscuta probabil doar pentru cei care au vazut filmul Once, o piesa tare draga mie pe care imi doream demult sa o cant.

Amphora Vama Veche by Alina Massier

Vama Veche nu mai e ce a fost

Corsarul by Alina MassierDar nici eu nu mai sunt, varsta aduce cu ea si ceva comoditate :). E drept, am ajuns tarziu in Vama, abia prin 2005-2006, dar bineinteles ca nici atunci nu erau toate nebuniile de astazi. Nu mi se pare ca s-a stricat, doar s-a aglomerat. Sigur ca nu mai e la fel, dar trebuie sa recunosc ca mie imi place asa cum e, nu chiar totul, dar imi place. Nu pot vorbi de cum era inainte sa ajung acolo, dar sunt lucruri care pentru mine tot nu s-au schimbat:

  • Locurile in care mananc: tot la Cherhana, Corsarul, uneori la Liana.
  • Tot la Stuf fac plaja toata ziua. Pentru muzica si pentru ca nu sunt pietre in apa. Cearceaful de plaja insa l-am schimbat pe un sezlong sub umbrela, caci imi place sa stau toata ziua pe plaja, la umbra de cele mai multe ori. Sa ma car cu umbrela de acasa ca pe vremea cand nu erau pe plaja? No way.
  • That feeling.

Desigur, sunt si lucruri care nu imi plac.

  • Unul ar fi preturile :)). Vama e mai ceva ca la Mamaia. Cred. Ca nu am mai fost in Mamaia de prea multi ani. Eu am fost socata cat de multi oameni erau la mare intr-o zi de marti. Nu ma asteptam. Dar na, eu sunt obisnuita cu marea de iunie, cand e toata a mea.
  • Am observat ca anul asta Vama veche e un fel de Vama Desperados, foarte multe locuri fiind branduite de ei. Acolo este unul dintre ele. Imi placea sa imi beau cafeaua Acolo, in linistea de dupa cei care au stat la rasarit au plecat la culcare. Imi placea simplitatea. Acum e prea mainstream, mult prea dragut decorat, not a quiet place anymore. Evident, pentru cei care au locul e genial, e mereu plin. Imi plac insa hamacele. M-am mirat sa le vad acolo unde inainte era o mica placa pe care scria ca nu se pun corturi, riscand probabil sa se surpe nisipul de greutate

Ce mi-a placut cel mai mult vara asta in Vama: reamenajarea Corsarul si amenajarea de jos, Yuva Bar, plus localul de pe cealalta parte, care nu am retinut cum se numeste, insa am retinut muzica buna ce se auzea de la ei de fiecare data cand treceam pe acolo. E locul acela unde pe vremuri era o terasa mai darapanata, unde am si cantat intr-un an :)). Ziua la Amphora, care m-a gasit citind intr-o barca din cartile necitite in liceu. Parca anul asta a fost chiar mai frumos decat in anii precedenti. Amphora Vama Veche by Alina Massier Uneori, am impresia ca nostalgicii dupa vechea Vama nici nu isi mai amintesc de fapt cum era exact – sigur, fara prea multe constructii, fara umbrelute cu sezlonguri, doar corturi, nisip, mare si bere si, ah, da, epava. Care acum a disparut de tot. Zic asta pentru ca eu abia imi mai amintesc cum era fara bucata aia uratica de “faleza”, daca ii pot spune asa, pe care am fost extrem de dezamagita sa o descopar intr-o vara.

Stiu ca vara e pe final, si totusi vreau sa va aduc in atentie ceva ce am descoperit de curand: Memento bus – autocar Bucuresti- Vama Veche. Nu am mers, dar suna bine.

Carucior sport Coccolle Juno – review

Va spuneam in postarea precedenta cat de greu a fost cu alegerea caruciorului sport. Iata ca intr-un final, cu inima putin stransa, m-am decis la Coccolle Juno, fara sa il vad in realitate. Pozele de pe site-ul smartbaby nu ma ajutau foarte mult, dar am mai cautat putin si m-am mai elucidat. Pe pagina lor de facebook am gasit o fotografie cu caruciorul strans si pus intr-un portbagaj si mi-a fost mai usor sa realizez dimensiunea si spatiul necesar in masina, am vazut apoi fotografii cu caruciorul la daddycool, asa ca usor, usor a castigat teren.

Cei de la smart baby au fost foarte amabili, mi-au raspuns la toate intrebarile, ba chiar mi-au trimis un filmulet cu plierea caruciorului, ceea ce m-a ajutat enorm in luarea deciziei. Ma ingrijora putin inaltimea manerului (110cm), eu fiind mica de inaltime, insa s-a dovedit excelent, pot sa imping la el sprijinindu-ma cu antebratul :). In ceea ce priveste rotile, nici pana acum nu stiu care e cea mai buna varianta in general – roti de cauciuc, gonflabile, de plastic, cate una, cate doua, dar pentru mine e perfect asa cum sunt la Juno. Daca va intrebati, asa cum m-a intrebat si eu, ce firma e asta Coccolle si unde sunt facute, raspunsul este China, sunt importate de acolo si banuiesc ca Coccolle este denumirea data de importator, deci nu sunt facute nici in Ro, nici italienesti, insa prea putin conteaza cand esti multumit de produs.

 

Ce are si ce nu are din criteriile initiale

 

Plusuri: 

– e usor

– foooarte simplu de manevrat

– chiar se face mic

– tine pana la 20kg, spre deosebire de celelalte pe care le aveam pe lista (nu ca as spera ca imi voi plimba copilul pana la 20kg, dar iau in calcul si vacantele unde uneori e nevoie de carut)

– e tip carte

– are bara de protectie detasabila

Minusuri:

– are pozitie de dormit, nu complet la orizontala, dar este suficient

– nu are protectie picioare si nici husa de ploaie, insa oricum pastram caruciorul vechi pentru iarna

– cosul, desi este destul de mare, nu este foarte usor accesibil cu lucruri mai voluminoase

– nu are tavita cu suport pahar pentru “impingator”, oh, well :))

– nu ma dau in vant dupa materialul din care este facuta copertina (partea turcoaz), desi banuiesc ca ajuta sa fie mai usor caruciorul (e acelasi material ca la Foppapedretti sau asemanator).

 

Trei lucruri care imi plac foarte mult la acest carucior:

 

bara de protectie are husa cu fermoar care se scoate usor si se spala – la noi asta e mereu o problema :))

scaunul este inalt, ca la caruciorul vechi, a fost usor sa se adapteze copilul, si are intaritura.

cadrul de aluminiu este bine finisat, vopsit in negru, spre deosebire de ce mai vazusem, unde barele acelea cu forma patrata din aluminiu imi displaceau profund.

 

 

Ce carucior sport sa cumpar?

Inca de la nasterea copilului am ales un carucior clasic si nu un 3 in 1 din diverse motive, unul dintre ele fiind lipsa spatiului de depozitare. Alegerea s-a dovedit excelenta timp de 1 an, dar cu toate astea simteam nevoia de un carucior mai mic, mai usor, mai compact. Cel pe care il avem, un Graco Evo, nu era neaparat greu, dar pentru vara imi parea mai greu de manevrat, voiam sa merg mai mult pe jos, iar “relieful” din Bucuresti nu imi era tocmai prieten. In ceea ce priveste trasportarea lui, desi se plia foarte usor, era din 2 bucati, iar eu am doar 2 maini, nu 3 cate ar fi fost necesare. In plus, ocupa destul de mult spatiu in portbagaj.

So, ce carucior sport sa aleg? Am inceput cu criteriile:

1. Sa fie tip carte si nu umbrela – s-ar zice ca cele tip carte ar fi cu 30% mai usor de manevrat. Habar nu am daca e chiar asa, uneori imi pare ca pentru diverse manevre ar fi mai usor tip umbrela, pe cand pentru mers drept inainte e mai bun tip carte. Preferam sa fie tip carte, nu imi plac toate barele alea in x de la cele stil umbrela, mi se pare ca blocheaza accesul la cosul de cumparaturi si in plus, scaunelul copilului este doar din material, nu poate avea intaritura din cauza modului de strangere.

2. Sa fie usor, simplu de strans, sa ocupe spatiu putin – toata lumea isi doreste asta nu? De asta le-am si pus pe toate la un loc. Problema este ca cu cat caruciorul este mai usor cu atat e mai instabil.

3. Sa aiba bara de protectie detasabila, eventual ajustabila. Imi place bara de protectie. Nu doar pentru protectie, ci si pentru ca am observat ca copilul se si tine de ea. Sunt simpatice cele cu tavita si suport de pahar, dar la noi e exclus, nu ar rezista nimic pe tavita. Graco Evo are bara de protectie dar se desface doar intr-o parte, nu o pot scoate de tot usor.

4. Sa aiba cos de cumparaturi. Habar nu am de ce ii zice cos de cumparaturi. Cel de la Graco desi e mare plec mereu cu el plin de acasa cu diverse pentru copil, nu am spatiu sa mai pun si cumparaturi :)). In fine, sa aiba cos incapator pentru lucrurile copilului.

5. Spatarul sa se poata lasa in pozitie de dormit.

Optionale, descoperite pe parcurs, in timp ce vedeam diverse modele:

–  tavita cu suport pahar pentru cel care impinge carutul

– maner cu inaltime ajustabila

– copertina de soare mare

– husa picioare

– protectie ploaie

Mare atentie la greutatea specificata de producatori, caci nu prea este cea reala – ba nu include accesoriile, ba este doar greutatea cadrului, etc. Deci e de probat.

Alegerea caruciorului a fost foarte dificila pentru ca cele mai multe modele care imi placeau nu se regaseau in showroomuri, nu puteau fi testate si sunt prea comoda ca sa imi bat capul cu retururi, in plus, nu aveam nici timp, caci urma sa plecam in concediu, motiv pentru care aveam nevoie urgenta de carucior. Marcile cunoscute si pe care le gaseam expuse in magazine le-am cam exclus, caci imi depaseau bugetul.

Care a fost modelele catre care m-am indreptat:

Baby Design Mini – asta imi placea tare mult in imagini, avea cam tot ce voiam, dar nu am avut unde sa il vad in magazin.

Lorelli Foxy – era usor, avea multe dintre accesoriile dorite, plus cele extra, insa nu mi s-au parut de calitate rotile, desi era un carucior usor, parca rotile il stricau, iar aspectul care m-a convins ca nu e o alegere buna a fost ca cel expus avea o mica ruptura in material si mi-am dat seama ca era din cauza multiplelor plieri, in locul unde materialul se freca de cadru.

Foppapedretti – cel mai usor carucior, doar 3,6kg, l-am si vazut intr-un magazin in Unirii, insa cum spuneam, stabilitatea nu e punctul lui forte.

Ulterior, am mai luat in calcul cateva: Bomiko model M (tot inexistent in magazine fizice), Chicco London (tip umbrela, cu dezavantajul ca nu avea bara de protectie), Kinderkraft buggy.

In ce magazine am fost: Chicco – unde au doar Chicco, desigur, Anne Bebe – sus la Unirii, unde am vazut Foppapedretti, Hippoland – aici sunt multe de vazut si Bebetei, desigur.

Ce am ales: Coccolle Juno turcoaz. Despre el va povestesc separat.

working space

Inapoi la prima dragoste

Dupa mai bine de 2 ani, I am no longer a Cotton Candy Fairy. Acum vreo 2 luni, mi-am luat la revedere de la mult iubita mea Vata de Zahar, avand grija sa-mi incredintez copilul unei persoane care stiam ca il va creste cu mult drag, asa cum am facut si eu. Mi-a luat vreo cateva luni sa ma decid sa ma despart de proiectul meu de suflet, caci imi doream mult sa creasca frumos in continuare, desi simteam ca e timpul ca drumurile noastre sa se separe.

Calatoriile m-au ajutat intotdeauna sa iau hotarari, sa clarific lucruri care erau in ceata, sa iau decizii. Asa ca proaspat venita din vacanta m-am apucat de treaba. Decizia a fost usor de luat doar in momentul in care i-am gasit parintii adoptivi, caci stiam ca va fi bine. Asa ca de 2 luni, Vata de Zahar face in continuare magie sub bagheta Iulianei si a lui Cristi, asa ca pentru norisori dulci de zahar va recomand cu incredere sa apelati la ei. Tot pe pagina pe care o stiti deja, Vata de Zahar sau pe site-ul Jolly Club.

Cat despre mine, I’m back to my first love. Si da, asta e motivul pentru care am lasat bucuria de a-i indulci pe ceilalti. So, back to music. Acoustic, that is. 2 moment scurte, de Instagram, mai jos. In curand si varianta mai lunga, de studio, getting ready for live :).