Category Archives: Uncategorized

Alice in pandemic

Alice in vremea pandemiei

Cand a venit pandemia si Boris le-a zis sa stea acasa, Alice fu extrem de nemultumita. Cine se credea acest Coronavirus din cauza caruia ea nu mai putea explora lumea? Ea era Alice, iar lui Alice nu-i este frica de nimeni si de nimic. Sigur, auzise si ea la televizor ca era un baubau mare, care se spunea ca facea mult rau si imbolnavea oamenii de pe tot globul. Era verde, rotund si cu tepi, doar ca, de fapt, era atat de mic, incat nu-l vedea nimeni, doar daca te uitai la microscop. De parca nu stie toata lumea ca Baubau nu exista (chiar si surorile ei mai mici). In plus, nu cunostea pe nimeni dintre prietenii ei care sa-l fi vazut pe Marele Coronavirus.

Intr-o zi, s-a furisat afara din casa, mergand spre padure. Trebuia sa-l gaseasca pe Palarier cu orice pret, numai el o putea ajuta sa afle adevarul.

Si-a luat in ghiozdan, pentru orice eventualitate, 2 masti de protectie, o pereche de manusi de unica folosinta negre (foarte urate, dar nu gasise mami nici roz si nici mov), un gel dezinfectant, servete, apa, banana, iepurasul preferat si smartchwatchul cu gps.

Merse mult prin padure, dar nici urma de Palarier. De plictiseala, manca banana si bau deja aproape toata apa. Obosise foarte tare si aproape ca se hotari sa se intoarca acasa, cand i se paru ca aude niste voci. Se opri sa asculte mai bine: o voce cristalina de femeie si mai multe voci de barbati. Ce frumos cantau! Vocile au condus-o spre o casuta micuta, ca o casuta de papusi, cu geamuri rotunde, acoperita cu iarba, care semana cu casutele hobitilor din filmul acela al carui nume nu si-l putea aminti.

S-a apropiat cu gandul ca poate cineva ii dadea vreo informatie despre Palarier sau poate e chiar aici. Un mieunat se auzi si isi dadu seama ca a calcat o pisica pe coada. Ii paru rau ca nu o vazuse, dar chiar nu era vina ei, era fix aceeasi culoare ca treptele casei. Si daca totusi doar i se paru ca auzi mieunatul? Aproape ca nici nu a vazut cand zbughit-o pisica in padure. A cautat soneria, dar nu a gasit-o. Ciudat. Cand sa bata la usa, o voce puternica o sperie:

-Nu va apropiati, pastrati distanta sociala.

La geam, cu masca, o caciula lunga cu ciucure si o fata morocanoasa, un omulet mic de statura, cu par lung si barba alba, vorbea la portavoce. Ce invechit, isi spuse Alice, ca de altfel, totul de pe aici.

-Buna ziua, pastrez, nu vreau sa va deranjez, sunt in cautarea prietenului meu Pal…Dar Alice nu apuca sa spuna mai mult, caci Morocanosul o intrerupse.

-Nimeni nu e binevenit pana nu trece criza. In plus, nu ne mai pacalesti tu pe noi, vrajitoareo, cu deghizarile tale. Alba ca Zapada este aici, stam in casa, in siguranta, spuse Morocanosul razand. Ia merele astea, poate vrei sa pacalesti pe altcineva, spuse piticul, aruncand pe geam trei mere.

-Dar…

Morocanosul inchise geamul. Fu trista pentru ca i se vorbise asa, insa aduna repede merele si le baga in ghiozdan. Cel mai rau ii paru ca nu a vazut-o pe Alba ca Zapada de-adevaratelea. Si bineinteles, ca i s-a incalcat dreptul de a fi ascultata.

Facu cativa pasi, adancindu-se din nou in padure, topaind, alergand si mancand dintr-un mar, pana cand se impiedica de o piatra, cazu si se lovi la cap. Cand se trezi, se uita la smartwatch sa vada cat este ceasul. Avea impresia ca a dormit multe ore si in curand se va intuneca.

-Ceeee? 10 maai? Cum sa treaca 3 zile, ceasul asta a luat-o razna, nu mai are semnal sau ceva, nu e de incredere deloc.

Asa ca se uita in sus, spre cer, sa-si dea seama cam pe unde ar fi soarele. Copacii parca se inaltau pana la cer. Se simtea atat de mica in imensitatea si linistea padurii. Soarele era sus, nici vorba sa se intunece prea curand. A mai ramas asa intinsa putin.

Daca facea ochii mici, mici,  putea vedea stelele chiar si ziua. I se paru ca undeva, de pe o stea, cineva ii face cu mana. Era un baietel blond, cu fular la gat. Sau poate ca purta o masca, nu-si dadea seama exact. Ii facu si ea cu mana. Era o planeta foooarte mica, in cativa pasi baiatul parea ca face ocolul ei. Se intreba daca poti face coronavirus cand esti singur pe o planeta. Daca nu, de ce purta masca? Oare se transmitea chiar si de pe o planeta pe alta? Si totusi, cum a ajuns acolo? Alice avea multe intrebari, dar mai presus de toate se gandea ca nu-i prea amuzant sa stai singur pe o planeta. Gandurile ii fura intrerupte de niste glasuri de femei.

S-a ridicat repede, si-a scos o masca din ghiozdan si s-a ascuns dupa un copac. Erau 3 femei, imbracate cu rochii cu stralucitoare si pantofi cu toc. O doamna mai in varsta mergea in fata impiedicandu-se din cand in cand, ducand pe brat o geanta aurie in care se reflecta soarele si gesticuland nemultumita cu cealalta mana, cea de-a doua cara in spate un baiat cam de varsta lui Alice, iar ceva mai in urma, o doamna mai tanara tragea de un troller imens, tinand intr-o mana pantofii pe care si-i scosese. Dintr-o data se opri.

-Nu mai pot, il las aici, va jur. Da’ ce io-s mai proasta? Ia mai carati si voi.

-Si ce propui, Mito, doar nu vrei sa o pui pe mam-mare, si asa e amarata, uite cat tupeu au avut astia sa inchida aeroportul. Coronavirus, auzi la ei. Mari interese sunt la mijloc, va zic. Hai, mai repede, ca ne prinde noaptea in padure!

Alice porni spre casa. Nu-l gasise pe Palarier, nu avea raspunsuri, dar stia de ce are nevoie. De familia ei. Cand se apropie de casa o vazu pe mama ei la masuta din curte. Statea cu capul sprijit in maini. Plangea.

-Mama?

-Alice, ne-am speriat atat de tare. Esti bine? Mama isi sterse lacrimile, o privi pe Alice din cap pana in picioare sa se asigure ca este bine, apoi o stranse tare in brate. Hai, stai aici, iti aduc o perna si merg sa pregatesc ceaiul, spuse mama luand telefonul sa-i anunte si pe ceilalti ca Alice e acasa.

Amintiri din vremea Covid-19. 2

Am pierdut sirul zilelor.

Ce pot spune insa, este ca am stat 15 zile fara sa ies din casa, fara sa merg la magazin. Doar in casa. Bine, am iesit pe holul blocului, sa duc gunoiul. Deci, e ok, pot sta in carantina/autoizolare totala. E bine de stiut.

Ieri am iesit, activitate sportiva. Adica plimbare in jurul blocului. Frumos. Si infricosator putin.

Poca da Dona Beija by Alina Massier

La bai in Sao Miguel, Azores

Vine o vreme in viata, cand incepi sa-i intelegi pe parinti si bunici, cu vizitele lor la bai. In Romania era scump si aglomerat, asa ca am luat avionul pana in Azore sa vedem cum e si la ei 🙂

Terra Nostra (Furnas) – poate cele mai cunoscute prin fotografii, mai ales prin culoarea galben-portocaliu-maro, data de fier. Terra Nostra nu are doar bai termale, are si o gradina botanica si un hotel, iar daca te cazezi la hotel, te poti bucura de baia in apa, chiar si pe parcursul noptii. E o piscina mare si cel putin 2 mai mici. Spun cel putin 2, pentru ca anul acesta nu am ajuns si la Terra Nostra. Intrare: 8 euro

Poca da Dona Beija (Furnas) – sunt 5 piscine diferite, 4 dintre ele au apa cu temperatura 38-39 grade, una cu apa mai rece. Se inchide tarziu, spre deosebire de la Terra Nostra, la 23:00, asa ca poate fi o activitate de relaxare dupa o zi de vizitat, dupa lasarea intunericului. Mie aici mi-a placut cel mai mult. Se pot inchiria prosoape, poti face contra cost si dus cald la final. Intrare: 6 euro

Caldeira Velha (Ribeira Grande)- au fost primele ape termale testate de pe insula, imaginea de prezentare cu o mica cascada este si ea celebra, insa piscina principala are apa ceva mai rece, cel putin pentru luna ianuarie. Acum cativa ani, era o singura piscina cu apa la 38-39 grade, inteleg ca au mai facut vreo 2. Eu aici m-am simtit ca si cum din moment in moment astept sa apara vreun dinozaur. Recomandarea ar fi sa ajungeti la prima ora, cand se deschide, se aglomereaza repede. Intrare: 5 euro (doar piscina)

Termas das caldeiras (Ribeira Grande) – o piscina micuta, fara vreo vedere de vis, in care te poti relaxa atunci cand toate celelalte piscine sunt foarte aglomerate. Aici au si ceva servicii de spa, insa nu le-am incercat. Particularitatea acestei piscine este ca aici culoare apei e mai spre bleu-vernil. Intrare: 3 euro

Termas da Ferraria – piscina naturala in ocean, motivul unei alte intoarceri in Sao Miguel, caci vremea nu a tinut cu noi si chiar nu voiam sa ne simtim ca rufele in masina de spalat. Aici nu poti merge oricand, ci in functie de maree. Bonus, un superb apus. Intrare: free.

Fogo Lake by Alina Massier

Insulele Azore – Sao Miguel in ianuarie

Acum 3 ani cand si ceva, cand am inceput cercetarea pentru o vacanta in Azore, nu am gasit aproape nimic bun despre luna ianuarie, ci doar vreme rea. Asta a fost doar pe net, caci in realitate ne-am bucurat de vreme excelenta.

Am fost din nou in Azore la inceputul lui 2020, mai exact pe una dintre insule, Sao Miguel, cea mai mare dintre cele cele 9 ale arhipelagului. Insulele apartin de Portugalia si se afla in mijlocul Oceanului Atlantic, cam la jumatatea distantei dintre Europa si SUA.

Simt nevoia sa mentionez ca ora locala este cu o ora in urma Portugaliei continentale, nu de alta, dar pentru ca nu mi se updatase automat ora, era sa ratam zborul de intoarcere, din Lisabona spre Bucuresti.

Cum ma deplasez pe insula

Cu masina inchiriata sau cu ghid. Data trecuta, am stat doua zile jumatate pe insula, in prima zi am luat la pas Ponta Delgada, orasul cel mai mare de pe insula, unde am avut si cazare, iar in celelalte 2 zile am avut ghid.

De data aceasta, am stat 5 zile, pentru 3 zile am inchiriat masina, iar pentru 2 zile ghid, acelasi de data trecuta, pentru ca ne-a placut foarte mult. Daca nu ar fi fost disponibil, stiind cat de cat insula, cu siguranta am fi inchiriat masina pe toata perioada.

Masina am luat-o de la Azores Easy Rent, la recomandarea Simonei de la Lipa-Lipa. Noi nu avem card de credit, asa ca de multe ori ne lovim de aceasta problema a inchiriatului, caci majoritatea firmelor cer card de credit, insa de la ei puteti inchiria doar cu cash. Le-am scris pe facebook, am continuat pe email si totul a fost foarte simplu. Pentru ca am optat pentru asigurare totala, nu a mai fost nevoie sa lasam cei 300 euro garantie, ca in cazul in care luam doar asigurarea basic, insa costul a fost ceva mai ridicat (undeva la 18-19 euro pe zi masina, plus aprox 16 euro asigurarea).

Ne-a asteptat cineva la aeroport, ne-a dus la biroul lor, iar de acolo am plecat cu masina. Predarea s-a facut tot la ei la sediu (acolo este si benzinarie de unde poti face plinul la predarea masinii), urmand sa te aduca ei la hotel sau in alt punct al orasului, unde doresti. Totul a decurs foarte simplu.

Avantajul cu masina inchiriata (mai ales atunci cand mergi cu copilul, cum a fost la noi, in cazul acesta) este ca iti poti face programul cum vrei, pleci si te intorci la ce ora vrei, te razgandesti pe parcurs, faci un popas mai lung sau mai scurt.

Avantajul cu ghid este ca el cunoaste insula foarte bine, iti poate da multe informatii pe care nu le gasesti la un search pe google, dar mai ales, in cazul acestei insule, unde vremea se schimba in cateva minute, este ca stie sa modifice programul astfel incat sa mergi la locul potrivit la momentul potrivit. Si daca este si o persoana placuta ca in cazul lui Eduardo Miranda, nu simti ca esti cu un ghid, ci cu un prieten.

Ce-i de facut in Sao Miguel, Azore?

Multe. Inainte sa ajungem, ma gandeam ca o sa ma cam plictisesc atatea zile. Data trecuta vazusem multe, voiam sa revad unele locuri si sa mai bifez cateva pe care le ratasem. Se pare ca m-am inselat, caci nu mi-au ajuns zilele sa vad tot ce voiam. Sa le luam pe rand.

Caldeiras – apele termale de pe insula – sunt muuuulte, poti merge indiferent de vreme, chiar daca vremea e urata, frig sau ploaie, ba chiar atunci este indicat.

Plaje – bucuria unei plaje aproape goale nu v-o pot explica, pot doar sa va spun ca in cele doua vacante in Sao Miguel, o alta plaja a fost centrul universului, momentul si locul meu de maxima bucurie.

Lacuri si multa vegetatie.

Va urma

Alina Massier Photography

2019, you’ve been

Daca m-ar fi intrebat cineva pe 30 decembrie cum a fost as fi zis ca deloc bun. Din categoria ai grija ce-ti doresti, pentru finalul de 2019 imi doream sa reusesc sa sar macar peste cateva dintre traditionalele si obositoarele mese de  Craciun (sa ne intelegem, in obiceiurile de cativa ani incoace de pe 25 pana pe 29 in fiecare zi eram altundeva), ca sa ma pot odihni, pe de-o parte, pe de alta parte ca sa pot face proiectele pentru noua mea viata de student. In plus, ma si gandeam ca in ianuarie o sa plec in vacanta cu niste kilograme in plus, acumulate chiar dinainte de sarbatori si as fi preferat sa nu se mai adune si altele.

Astfel ca finalul de 2019 mi-a adus o parte din ce am cerut: am sarit peste toate mesele de Craciun, am avut parte de odihna si kg in minus. Desigur, totul are un pret, acesta a fost sanatatea.

2019, you’ve been pretty busy

Profesional a fost un an plin de satisfactii la jobul fulltime. La jobul part-time, adica muzica, au fost ceva mai putine interventii, caci timpul nu mi-a gasit alte solutii. Am inceput cu un spectacol superb, de ziua femeii, o Declaratie de Drag la Sala Dalles, cu Adrian Paduraru, apoi am fost din nou la Dunare, la Calarasi, cu orchestra Viorel Gavrila, cu care spre final de an, am urcat din nou pe scena Salii Palatului, intr-un concert aniversar Silvia Dumitrescu si inca vreo cateva cantari de club.Alina Massier Calarasi

Prin aprilie, am dat o fuga la munte, unde am stat la superba Green Cottage de la Rasnov. Eu sunt friguroasa, iar vremea nu a fost tocmai prietenoasa, insa nici ca mi-a pasat, asa de frumos a fost.Green Cottage by Alina Massier

Acolo Alina Massier

Apoi, sezonul estival l-am inceput in final de mai in Vama Veche, luna iulie ne-a gasit la Constanta, doar cateva zile, desigur, unde am inchiriat un apartament studio simpatic pe care vi-l recomand. Si pentru ca pentru mine cel mai frumos la mare este in septembrie, am dat din nou o fuga in Vama la inceputul lunii. Credeam ca este finalul verii, insa pe nepusa masa, o saptamana mai tarziu, m-am trezit urcandu-ne in tren cu destinatia Cap Aurora, pentru o zi superba, perfecta de luat la revedere de la mare pe 2019.

Alina Massier FotoInceputul lui 2019, asa cum spune traditia, a fost in vacanta. De data aceasta am fost Tenerife, de la care nu aveam foarte multe asteptari, spre deosebire de insulele Canare vazute anterior, dar care m-a surprins extrem de placut. La jumatatea anului, am avut o escapada la Milano, ceva intre team building si vacanta cu colegii, excursie care mi-a schimbat in bine parerea nu tocmai buna pe care mi-o facusem vizitand anterior orasul.Milano Alina Massier

Per total, nu a fost un an rau, asa cum as fi zis acum 2 zile, nu a fost nici un an fantastic, insa a fost un an extrem de plin, cu prea putine intalniri cu prietenii, in care s-a acumulat oboseala mai ales pe final de an, dar simt ca am crescut mult, m-am inscris din nou la facultate (not at all easy when you have a kid and a full time job) pentru specializare in Educatie Timpurie, am trecut de la am invatat sa conduc la imi si place sa conduc, am avut cateva escapade frumoase din cotidian si urmeaza sa incep 2020 cu o alta vacanta, ca de obicei. De data aceasta va fi o destinatie deja cunoscuta, tot o insula, tot la ocean, noutatea fiind ca de data aceasta vom merge in familie, nu in cuplu.

2018, you’ve been

Pentru ca anul acesta a fost ceva mai sarac in vacante decat precedentii, din nou, am avut impresia gresita ca n-a fost un an grozav.

Inceputul lui 2018 m-a gasit la soare, in Canare, tot acolo unde ma va gasi si 2019, insa pe o alta insula. 

Apoi a venit cu chef de cantat. Asa ca am fost la Targu Mures si Sighisoara cu ocazia selectiei nationale Eurovision. N-am ajuns bine in Bucuresti, ca ma urcam in trenul de Ploiesti pentru alte repetitii. La inceput de martie urcam pentru prima data pe scena Salii Palatului, in cadrul concertului In memoriam Madalina Manole, unde am cantat cu mai multi artisti romani. Iar spre finalul anului am fost din nou acolo, In memoriam Dan Spataru, de data aceasta. La doar cateva zile dupa concertul pt Madalina, eram din nou pe drumuri. Spre Turda, cu mare bucurie, caci imi doream mult sa vad Salina. Desigur, tot in interes de cantat am fost si acolo, cu Francesco Napoli.

Aprilie a adus soare, relaxare, timp cu copilul inainte de a incepe gradinita. Un pas important care a fost mai usor decat as fi crezut ca va fi. Prin mai mi s-a facut deja dor de mare asa ca am dat o fuga pana la Dunare, in Calarasi. Ah, glumesc. Tot cu treaba si acolo. In iunie dupa escapade pe la tara si prin parcuri, nu am mai rezistat si am plecat la mare.

Apoi au venit zile mai triste cu abonament la proteste.

La inceput de iulie am plecat la mare, bucuroasa sa beau cafeaua in Vama Veche dupa 1 an de pauza. La intoarcere am bifat cateva iesiri simpatice prin Bucuresti, apoi am dat iar o fuga scurta pana la Marea Neagra.

August a venit cu 3 ani. 3 ani de copil minunat. 

Apoi a adus acea zi. 10 august.

Iar finalul lunii mi-a trimis multi copii. Adica un job nou.

Asta insa nu m-a impiedicat ca in septembrie sa-mi iau bagajul si sa plec cateva zile la Caracal, impreuna cu colega mea de backing. And of course, cu restul bandului. In octombrie am repetat de zor pt spectacolul de la Sala Palatului, iar imediat dupa ne-am dus cu totii la Deva. Noiembrie a fost linistit, iar anul l-am incheiat minunat, cu spectacolul Declaratie de drag la Sala Dalles.

Desi nu am avut cu adevarat vacante multiple anul acesta, nu pot spune ca am stat locului. Insa cand trag linie, la final de an, am doua lucruri care imi vin minte: jobul cel nou la o cresa din Bucuresti si condusul. Condusul pentru mine, cu carnet nefolosit din 2002, e cea mai mare realizare a acestui an.

So, 2018, you’ve been good.

 

Unde fac petrecerea copilului la curte – recomandare

Noi de 2 ani facem in acelasi loc, la Curtea de Vara. Anul trecut locatia era in zona Brancoveanu, anul acesta s-a mutat in Popesti-Leodeni. Initial am zis ca e cam departe si am cautat altceva. Insa dupa toate ofertele primite am ajuns la concluzia ca tot Curtea de Vara este cea mai buna varianta.

De ce imi place Curtea de Vara

In primul rand pentru ca nu ma simt ca organizez nici nunta, nici botezul copilului. In al doilea rand, tot de aceea. Nu ai meniuri de mancare, de bauturi, taxa pe copil, taxa pe parinte (exagerez un pic) care sa-ti fie bagate pe gat odata cu inchirierea spatiului. Practic inchiriezi locatia si te descurci.

Bucataria este echipata cu tot ce ai nevoie – de la vesela si tacamuri, pana la esspresor (cafeaua o aduci tu). Atat afara, cat si in casa sunt suficiente atractii pentru copii, iar decoratiunile festive sunt si ele la locul lor.

In weekend, ziua se imparte in doua, se poate inchiria pentru prima parte a zilei (10:00 -14:00) sau pe seara. Nu stiu exact intervalul orar, noi am facut dimineata, inainte de somnul de pranz. Patru ore sunt suficiente pentru cei mici, desi initial constrangerea asta m-a deranjat la mai toate locatiile.

Mai multe informatii gasiti pe pagina lor de facebook.

P.S. Noi anul trecut am adus mancare facuta. Stiam ca al meu copil nu mananca la petreceri, dar mai stiam si ca sunt mici si unii inca nu mananca zahar si sare. Multa munca, complicat cu transportul, copii n-au mancat mai deloc, pentru ca ei vor sa se joace. Anul acesta am comandat pizza. Ceea ce va recomand si voua :).

 

 

Ajuy beach

Trei intamplari din Fuerteventura – 3. Playa Ajuy

Desi innorat, se anunta o zi frumoasa. Am inceput, nu cu o plaja, de data aceasta, ci cu un muzeu. Al branzei. Asa ii spunea numele, dar nu era doar atat. Ne-a placut, ne-a distrat. Si nu ne-a plouat.

Muzeu Fuerteventura

La muzeu 🙂

Am plecat apoi spre Betancuria, cel mai vechi oras din Fuerteventura. Ca sa ajungem acolo, trebuia sa trecem muntii. Sus la munte, sus, vorba cantecului, ne-am oprit sa admiram privelistea care iti taia rasuflarea.

Mirador Fuerteventura

Mirador

Dupa Betancuria, am urmat drumul cel ingust, plin de serpentine, catre locul unde norii incepusera sa se risipeasca. Asa am ajuns la plaja Ajuy.

Playa Ajuy, Fuerteventura

Ajuy

Ne bucuram de primul nisip vulcanic din aceasta vacanta si de soarele ce tocmai isi facuse aparitia dupa o dimineata innorata si cam ploioasa, cand prietenul nostru s-a taiat intr-o piatra.

Ajuy beach

Before

La inceput, eu am crezut ca nu s-a taiat prea rau(cat de rau te poti taia intr-o piatra), insa pana la urma am ajuns la concluzia ca avea nevoie de ajutor de specialitate. In Ajuy nu era niciun cabinet deschis. Si nicaieri in apropiere. Era duminica. Ce sa facem? Panica. Dupa ce am luat in calcul toate variantele posibile, am ajuns la concluzia ca cel mai bine mergem la spital, in Puerto del Rosario. La aproximativ o ora de condus.

Ajuy

After

La spital, liniste. Prea liniste. Si curatenie. Putini pacienti. Nici formalitatile nu au durat prea mult, nici asteptarea nu a fost lunga. Jumate de ora cu totul sau ceva de genul asta. Si am plecat mai departe. Chiar asa.

Nici pana in ziua de astazi, prietenul nostru nu a primit factura (nu a platit nimic acolo).

The end!

 

Am mai scris despre vacanta noastra pe cele doua insule canare, cu detalii despre intamplari pe plaja Sotavento si plaja Cofete.

 

Mirador del Rio, Graciosa Island

Vacanta de iarna in Fuerteventura si Lanzarote

Ca de obicei, despre vacanta de iarna apuc sa scriu vara. Noroc cu articolul Dianei, ca mi-a amintit, altfel poate ajungeam sa scriu vara viitoare.

Candva, acum foarte multi ani, am descoperit insula Fuerteventura, una dintre insulele Canare. O singura fotografie, una mica, si cateva detalii despre o insula foarte putin turistica. Asa a ajuns pe lista mea de locuri de vazut, in detrimentul cunoscutei Tenerife.

Ianuarie 2017 m-a gasit pe o insula in Oceanul Atlantic, iar un an mai tarziu am repetat. Doar ca de data aceasta nu era Portugalia, era Spania. Si nu o insula, ci doua. Am aterizat in Fuerteventura (cu escala in Milano) si am decolat spre Bucuresti din Lanzarote (cu escala in Madrid). Va scriu, pe scurt, obiectivele pe care le-am vazut noi.

Fuerteventura

Sotavento, Jadia

Sotavento

1. Plaja Sotavento, toata zona Jandia, nisip aproape alb. Noi am stat cam putin. I-as aloca o zi intreaga, de lenevit la plaja si de minunat de flux si reflux, sa stai pe-olimba de nisip si sa te trezesti ca nu mai e.

2. Plaja Cofete, nisip auriu spre portocaliu. La apus. Nu se face baie, e doar pentru surf. Drumul este anevoios si iti cam da emotii, dar peisajul e de vis.

Cofete Beach by Alina Massier

Cofete

El Cotillo by Alina Massier

El Cotillo

3. El Cotillo. Mai multe plaje, farul, merita o plimbare de o zi intreaga. Aici am gasit o bucatica de nisip foarte foarte alb, iar la un moment dat incepea brusc nisipul auriu.

4. Plaja Ajuy, nisip negru, vulcanic. Aici am stat foarte putin, problema ‘tehnica’.

5. Corralejo. Plaja si dune. Mai turistic.

6. Caleta de Fuste. Statiune turistica, parca mai batraneasca. Noi am mancat aici unde sus, la El Perro Loco. Ne-a placut enorm locul, relaxarea, Vama Veche style. Un barulet mic, unde se servea doar bautura, dar unde am putut manca de la vecinii lor care serveau pizza. Foarte cozy.

7. Costa Calma, plaja, turistic.

8. Morro Jable. Statiune draguta, cu multe terase pe faleza. Ne-am oprit si noi la o bere si un pranz, clasicul calamar pentru mine.

9. Museo del Queso Majorero. Un muzeu al branzei, dar nu numai. Simpatic.

10. Betancuria, cel mai vechi oras din Fuerteventura. Neaparat, cu oprire la Mirador de Morro Velosa. Un drum de munte, cu spectacular view chiar si pana ajungi la Mirador. Magic.

Ce n-am vazut si as fi vrut

1. La Pared. Plaja pe care nu am apucat sa o vedem. 2. Isla de Los Lobos. Era vant si nu ne-am aventurat.

 

 

Lanzarote

1. Plaja Papagayo, nisip auriu. De lenevit la plaja si savurat o cafea sus la terasa. Se zice ca ar fi cea mai frumoasa din Lanzarote si probabil ca e, insa nu se compara cu cele din Fuerteventura.

Playa Papagayo

Papagayo

2. Puerto del Carmen. Plimbare si mancare. Noi aici am avut si cazarea.

Charco de los Clicos, Lanzarote

Charco de los Clicos

3. El Golfo. Aici am mancat cel mai bun peste si cel mai bun calamar la gratar.

4. Charco de los Clicos/Charco verde (green lagoon). Se ajunge pe jos din El Golfo.

5. Los Hervideros. As zice ca pe mine nu m-a impresionat, dar cred ca am fost singura :).

6. Plaja Quemada. Un orasel mic de tot, pescaresc, unde poti face cateva fotografii interesante. Nu ne-a impresionat. Poate pe timp de vara e diferit.

7. Jameos del Agua. Minunat. Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut acolo si nicio poza n-ar putea exprima asta.

8. Fundacion Cezar Manrique. Arhitectul insulei, printre lucrarile lui: Jameos del Agua, Mirador del Rio, Jardin de Cactus, etc.

Jameos del Agua by Alina Massier

Jameos del Agua

 

9. Mirador del Rio. Nu am intrat pentru ca era innorat si ni s-a spus ca nu se vede mare lucru. Am avut totusi noroc, caci mergand pe coasta norii s-au mai risipit.

10. Salinas de Janubio.

Cateva precizari:

1. Este necesara o masina inchiriata pentru a putea vedea insulele. Poate ca in Lanzarote nu e obligatoriu, daca planuiesti sa nu te plimbi prea mult, ci doar vrei sa lenevesti la plaja. Noi (am fost 2 cupluri) am inchiriat masina din Fuerteventura si am luat-o cu noi si in Lanzarote, unde am si predat-o la finalul excursiei. Nu uitati ca pentru inchirierea masinii e nevoie de card de credit, nu de debit (noroc cu prietenii nostri, ca noi nu detinem unul). Daca cumva stiti altceva, let us know ;).

2. Insulele sunt foarte diferite. Fuerteventura este in continuare destul de salbatica, cu peisaje selenare, cu multe plaje pentru sporturile de apa. Lanzarote este mai posh, mai turistica, sectorul agricol mult mai dezvoltat, cu arhitectura mai omogena, cu mai multe locuri de vizitat in interiorul insulei, facute de mana omului (in mod special a lui Cesar Manrique).

3. Top 3  Fuerteventura, pentru mine: Sotavento, El Cotillo, Cofete. Cu o mentiune pentru Mirador Morro Velosa. Top 3 Lanzarote: Jameos del Agua, Playa Papagayo si El Golfo impreuna cu Charco de los Clicos. Sau Mirador del Rio, nu ma pot hotari.

Ce mancam, ce bem: Peste, fructe de mare – calamar la gratar, cartofii lor traditionali in coaja, cu sare. Vin – Vulcano de Lanzarote

Calamari, El Golfo

Cel mai bun calamar

 

That’s all from me, sper sa va fie de ajutor in vacanta voastra in insulele Canare. Voi reveni si cu mai multe fotografii.

Update: link foto

Cinque Terre by boat

Cu barca in Cinque Terre

Voiam sa scriu un post muzical pentru prima parte a lui 2018, dar am fost atentionata ca am ramas datoare cu o povestire de vacanta mai veche, pe care o aveam in draft. 

 

Pentru o alta perspectiva a celor cinci pamanturi din Linguria ne-am decis la o excursie cu barca.

Informatiile pe care vi le furnizez erau valabile pana pe 22 aprilie 2016, din 23 aprilie urmand sa fie disponibil si feribotul pentru programul de vara, pentru care nu am program si preturi, informatii updatate nu am.

Eu citisem ca o plimbare La Spezia – Portovenere – Cinque terre, o zi intreaga, ar fi undeva la vreo 20 eur (plimbare Tree Island Round Trip in Portovenere inclusa), insa posibil sa fie valabil abia in sezon, caci costul biletului a fost de 30eur, plus inca 5 eur pentru excursia pe insule. In cazul in care nu aveam bilet zilnic (vezi mai jos alte tipuri de bilete), costul excursiei ar fi fost de 12eur.

Mi s-a parut enorm initial, dar nu imi pare deloc rau ca am optat pentru biletul zilnic. Noi am luat barca de la 11:15 (recomand sa porniti la drum mai devreme daca sunteti matinali, pentru a petrece mai mult timp si in Portovenere).

Traseul nostru a fost urmatorul:

La Spezia – Portovenere (30 minute) – atentie pe ce parte a barcii va asezati – pe dreapta se vede orasul, iar pe stanga sunt barcile iesite in larg. Conform recomandarilor citite am stat pe dreapta, dar eu recomand fix invers;

Plecare din La Spezia

Cinque Terre by boat

Portovenere – excursie 3 insule – stati de la inceput fix pe botul barcii (se merge cu alta barca). Din nou, citisem ca sensul de mers catre insule e altul decat a fost de fapt, partea buna fiind ca intamplator nu am mai gasit loc unde voiam sa stau, dar am nimerit perfect;

13072698_10154186560953281_5416504046916277512_o 13072824_10154186537968281_3713786082052271713_oPlimbare scurta prin Portovenere – as fi vrut sa avem mai mult timp la dispozitie, caci e tare dragut Portovenere;

 

Portovenere 1

Portovenere 2

La plimbare

Portovenere din barca

Portovenere 5

Portovenere – Monterosso – aici am stat cateva ore, ne-am tolanit putin pe plaja, am mancat inghetata, ne-am plimbat intre partea veche si noua a orasului;

Gelato

Monterosso

Monterosso – Manarola – Ne-am urcat in ultima barca ce se intorcea in La Spezia, ca sa vedem satele scaldate in lumina calda de apus. Am coborat in Manarola, pentru un apus perfect, un pahar de vin si un platou de branzeturi in locul care ne-a placut cel mai mult, terasa Nessun Dorma;

Lovely Manarola

Riomaggiore

Sunset in Manarola

13047791_10154186539483281_3353806142365127071_o

Cinque Terre by boat

 

Manarola

Manarola

Manarola – La Spezia – cu trenul.

Despre vacanta in Cinque Terre aici.

In imagini: Riomaggiore, Monterosso, Manarola, Levanto, La Spezia, traseu Monterosso-Vernazza.