Category Archives: Muzica

Alexandra Ungureanu & Trupa Blue Motors in Garajul EuropaFM

Si eu, ca multi altii, am visat sa am o trupa cu care sa repet in garaj, asa cum vedeam in filme. Cum nu locuiam in vreo suburbie la casa cu gazon si implicat, garaj, ci, ca tot romanul la bloc, repetitiile de genul asta au ramas doar ca imagini de film.

Doar pana miercurea viitoare insa, cand impreuna cu Alexandra Ungureanu si colegii mei de la trupa Blue Motors, ne luam instrumentele si ne mutam pentru o seara in Garajul Europa Fm. Vom fi in aer si online pe Europa FM si pe sticla la Music Channel.

Nopti albe de live la Tribute Club si ultima zi de octombrie

Saptamana trecuta aproape m-am mutat la Tribute. Adica din cele 7 zile ale saptamanii, cinci seri am semnat condica in club. E adevarat ca in trei din cele cinci am cantat impreuna cu Asha si Tribute Girls, insa cu siguranta as fi fost acolo si daca nu trebuia sa fiu prezenta la datorie. De ce?

Nicu Patoi si Berti Barbera
Pai, miercuri am avut parte de un concert minunat cu Berti Barbera si Nicu Patoi. Pe baieti i-am mai vazut in duet si mi-au placut intotdeauna, asa ca nu i-as fi ratat nici de data aceasta.Concertul de miercuri a fost de mare exceptie, sunetul impecabil, iar piesele bine alese.

Joi seara, la petrecerea organizata de Tribute impreuna cu Jack Daniels, trupa britanica Complete Beatles ne-a oferit un extraordinar, cum altfel, tribut Beatles. Baietii s-au prezentat la patru ace in maniera Beatles – costume, incaltaminte, tunsori, atitudine si aranjament pe scena. Daca inchideai ochii ai fi putut crede ca te-ai intors in timp.Complete Beatles

Vineri seara a fost randul nostru sa incalzim atmosfera, sa pregatim publicul pentru Nightlosers. Iar dupa ce ne-am terminat treaba, am coborat in public si am dansat pana dimineata pe muzica colegilor de la Nightlosers.Nightlosers

Asa cum se anunta, sambata clubul a fost din nou plin si dornic de muzica live, in asteptarea trupei Taxi. Noi am cantat din nou in deschidere, insa am continuat cu intretinerea bunei dispozitii si dupa incheierea recitalului lor. Desi toata lumea a cantat din tot sufletul la fiecare piesa Taxi, audienta a fost neobosita si pusa pe distractie pana la terminarea programului, asa cum ii sta bine omului venit in club.Taxi

Duminica a fost iar seara de live cu Asha si Tribute Girls, pentru ca da, la Tribute e muuult live. Mereu. Duminica a fost misto. Atat. Cine stie, stie.Asha si Tribute Girls

Pentru ca dupa o saptamana cu nopti albe, ar fi cazul de ceva somn, luni m-am odihnit.

Marti la Tribute a fost seara de jazz cu Hot Club de Bucharest / Cvintet de Jazz.

Aseara a fost Nicu Alifantis, pe care l-am ratat, pentru ca am fost la film. Am vazut Amintiri din epoca de aur, partea a doua. A fost ok, dar mai mult mi-a placut prima parte. Aveti aici review-ul.

In seara asta suntem din nou la club. Si maine si duminica. Maine seara, vor canta si cei de laMandinga. Eu una, abia astept. Sambata, e randul lui Horia Brenciu sa se desfasoare pe scena de la Tribute.

Sambata e Halloween si sunt foarte multe petreceri peste tot. Eu nu sunt o fana a evenimentului, si in general a sarbatorilor imprumutate, dar sunt atatea concerte si petreceri la care merita sa merg in seara de 31 octombrie incat nu ma pot hotari. Vreau sa-l vad pe Brenciu, pentru ca nu l-am vazut concertand decat in filmuletele de pe Youtube, as merge si la Publika in Silver Church pentru ca nici pe ei nu i-am vazut prestand, ma tenteaza si petrecerea de la Caminul Cultural. Nu stiu cum sa ma impart. Voi ce faceti sambata?

Lumea muzicala de sub pamant

De 2 zile am intrat in randul lumii ascultand muzica in deplasarile mele urbane. Daca pana acum pe strada preferam sa ma gandesc la ale mele, sa-mi pun ordine in ganduri si alte alea, iar in metrou ori citeam ori studiam oameni, cu ocazia noului meu telefon am inceput sa ascult si muzica preferata.

Nu va ganditi ca n-am ascultat niciodata muzica la casti, dar o faceam doar daca era neaparata nevoie, daca aveam piese de invatat pentru vreo repetitie. Acum insa mi-am facut un playlist scurt cu cateva cantecele ce ma binedispun oricand si am pornit la drum.

In metrou lumea-mi parea mai vesela, dar stiam ca e doar o iluzie creata de La vie en rose, varianta lui Armstrong. Cay’s Crays a lui Fat Freddy’s Drop mi-a amintit de workshopul din Anglia de anul trecut pe vremea asta si era sa nu ajung la timp unde aveam treaba(am uitat sa cobor). Pe aceeasi piesa astazi in pasaj la Unirii oamenii mergeau in sincron:P

Partea cea mai buna este ca nu mai aud anumite discutii ale celor din jur, partea proasta este ca odata iesita de la statia de langa bloc s-ar putea sa nu aud cainii latrand. Dar se regleaza de la volum.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6iEQfSmT1QE&feature=related]

Garana – pe final de festival

Dupa mai bine de o saptamana revin cu ultima parte despre festivalul de Garana.

Datorita furtunii din seara de sambata, scaldatul si plimbatul cu barca la Trei ape le-am taiat de pe lista.

A fost o zi mai racoroasa pe care am petrecut-o sarbatorind o prietena, relaxandu-ne intinsi pe iarba si leganandu-ne in balansoar. Dupa amiaza am coborat in poiana unde prietenii mei de la Drum Up si-au sustinut spectacolul. Desi la inceput publicul a fost usor reticent, spre final s-au incalzit si au batut cu totii din palme sau in diverse instrumente de percutie.

Misi Farcas Band( Misi Farcas, tobosar timisorean intors din Germania, Paata Demurishvili – pian, Christoph Victor Kaiser – bass), Trigon(Anatol Stefanet – viola, Sandu Arcus – saxofon, flaut, Dorel Burlacu – pian, Gari Tverdohleb –tobe, percutie, xilofon), Nils Petter Molvaer( Nils Petter Molvaer –trompeta, Eivind Aarser –chitara, bass, Audun Kleive – tobe) si Ulrich Drechsler( Ulrich Drechsler – clarinet, Jojo Lackner – e-bass, Joerg Mikula – tobe, Zuzee – platane) sunt trupele ale caror acorduri jazzistice s-au auzit in Poiana Lupului in ultima seara de festival.

Molvaer, trompetistul norvegian, cunoscut ca pioner al Nu Jazzului, desi profesionist si calculat, nu m-a impresionat profund. Pe gustul meu au fost Trigon din Republica Moldova trigon4cu jazzul lor pornit din folclorul romanesc armonios imbinat cu cel balcanic, cu elemente de rock si jazz traditional, dar si austricul Ulrich Drechsler care a incheiat cea de-a treisprezecea editie a festivalului cu atatea bisuri incat n-am mai reusit sa le mai tin numarul.

Si cum prea multe detalii sunt inutile fara mostrele de muzica, va recomand sa ascultati Senso daca ati ratat editia de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Garana.

A venit insa si ziua plecarii. Strans cort, cautat transport spre Resita. Luat tren cu schimb in Caransebes. Mers cu personalul pana acolo. Mi-era aproape dor de bancile vechi, dar atat de confortabile ale CFR-ului; nu ca ar mai fi contat felul in care aratau cand te intorceai obosit dintr-o excursie minunata in care cuvantul somn era extreme de rar folosit.

Si pentru ca in Caransebes aveam ceva timp de irosit, ne-am oprit la bodega din gara unde am baut bere Ciucas cu numai 2 lei si ne-am imprietenii cu localnicii de la care am primit chiar si un mic cadou la plecare. Mi-ar fi placut sa fi zabovit putin mai mult acolo sa le putem asculta povestile.

Lungul drum de peste 7 ore spre Bucuresti nici nu stiu cand s-a scurs. Gasca mare ca si data trecuta, doar ca in alta formula, ne-am intretinut jucand tot felul de jocuri, de la Maroco(pe care cu greu ni l-am amintit), sah, rentz, mafia, pana la un joc de carti numit Set, de care eu nu auzisem pana atunci.

Iar pentru ca se cerea, iar spatiul ne permitea, am luat cina in tren, cina la care cutitul primit cadou in gara de la Caransebes ne-a fost de mare ajutor.

O singura nelamurire am avut de-a lungul weeked-ului: Cum se juca Flori, fete si baieti si care era scopul jocului? Daca prima parte a intrebarii ne-am amintit-o pana la urma, celei de-a doua nu am reusit sa-I rezolvam misterul.

Intre 2 seri de jazz, o dupa-amiaza de muzica veche si teatru Noh asezonata cu plimbari cu si pe langa barca

-continued-

A doua zi a avut de toate, si bune si rele.

Am urcat la Brebu mai intai pentru Festivalul de Muzica Veche ce a avut loc in biserica. Am fost in primul rand surprinza de numarul mare de oameni prezenti la eveniment, biserica devenind neincapatoare.

Masato Matsuura, un japonez extrem de simpatic si amuzant, a fost cel care ne-a impartasit cateva secrete ale teatrului Noh si ale miscarii corporale. Discipol direct( Uchi- Deshi) a Senseiului Tetsunoyo Kanze VIII, Matsuura a facut demostratii de arta sabiei, a cantului si a dansului, a fluiditatii miscarii corporale ce reprezinta adevarata esenta a teatrului traditional japonez.

Dupa o scurta pauza in care am fost rugati sa iesim din bisera pentru ca artistii sa se poata acorda in liniste, a urmat concertul de lauta a norvegienilor(da, tot Norvegia) Thomas Boysen si Thor Harald Johnsen. Atractia concertului a fost un instrument numit theorba, instrument muzical cu 14 coarde, dezvoltat spre sfarsitul secolului al saisprezecelea pentru extinderea registrului basului in opera. Interesant este faptul ca pentru fiecare coarda este nevoie de sacrificarea unui animal(oaie), datorita lungimii coardei de aprox 80cm, iar avand in vedere sensibilitatea coardelor naturale ce trebuie schimbate la 2 saptamani, theorba este considerata un instrument deosebit de costisitor.

Dupa muzica veche a urmat din nou balaceala la Trei Ape si plimbarea cu barca, aglomeratia de pe pontoon fiind unul dintre neplacerile zilei. Ajunsi din nou la festivalul de jazz unde concertele nu incepusera, ne-am oprit la cortul Omuletilor Verzi unde am pictat un bec…negru si care, impreuna cu becul alb al prietenului Liviu, a fost printre cele premiate cu un kit de gradinarit.

Seria de concerte a debutat cu cei de la PlatonicPlatonic care au antrenat publicul, degeaba as zice pentru ca apoi Bega Blues super boring Band au cam stricat atmosfera creata(imi tot suna in cap Sweet Home Alabama in varianta lor, care pe de-o parte mi s-a parut…nereusita, sa zicem, iar pe de alta parte nu inteleg legatura cu acest festival).

Din fericire, unul dintre cei mai astepti artisti ai festivalului, chitaristul american John Abercrombie Abercrombieimpreuna cu foarte tanarul bassist Thomas MorganMorgan si cu simpaticul baterist Joey BaronBaron au reusit nu doar sa readuca audienta in forma de dinainte, ci sa creeze o atmosfera extrem de placuta, intrerupta pentru un scurt moment de prezenta Elenei Udrea.

Ce a urmat nu a fost tocmai placut, furtuna facand imposibila inceperea la timp a celui mai asteptat recital al serii. Oamenii s-au adapostit sub corturile din Poiana Lupului, fiecare pe unde a apucat. Ploaia a durat destul de mult, cei prezenti fiind atat de plictisiti incat au avut o tentativa de a juca “tara, tara vrem ostasi” de la un cort la altul, dar nimeni nu prea se incumeta sa iasa in ploaie. Eu am fost din nou la cortul verde, unde s-a batut iarasi in tobe si tobite, s-a cantat la chitara si s-a batut din palme.

Odata oprita ploaia, Helge Lien Trio, care pe tot timpul furtunii au asteptat cuminti pe scena, si-au sustinut recitalul, in conditii minime, fara lumini si amplificare, in fata unui public nu foarte numeros, dar extrem de pasionat.

Partea proasta este ca ploaia a reusit sa ma ude si sa ma trimita la cort, astfel cu un pic de rusine recunosc ca am pierdut concertul. Partea buna este ca nu am avut nicio problema in ceea ce priveste starea cortului, deci m-am trezit intr-o forma perfecta pentru ultima zi de festival.

Intre 2 seri de jazz, o dupa-amiaza de muzica veche si teatru Noh asezonata cu plimbari cu si pe langa barca

Festivalul a ajuns la cea de-a treisprezecea editie. Cum de nu au fost puse pana acum la dispozitie spectatorilor transportul de la Resita la Garana avand in vedere cat de anevoios se ajunge pana aici? Tocmai asta este si ideea. Sa nu poata ajunge oricine, pentru ca cei care isi doresc cu adevarat sa fie aici gasesc calea.

Asa a inceput acum o saptamana minunatul weekend petrecut la Festivalul de Jazz de la Garana.

M-am urcat in tren cu 2 amici, pe el il stiam, pe ea o cunoscusem cu o zi inainte cand ne-am luat biletele si am mancat prajituri bune. Dupa mai bine de 7 ore de mers cu trenul, grupul de 3 s-a transformat in gasca de 15 persoane cu care am pornit prin Resita in cautarea unui mijloc de transport spre Garana. Ajunsi la destinatie, am cercetat zona, am gasit un loc frumos, aproape de rau unde ne-am pus cu totii corturile.

Pentru ca mai aveam de asteptat cateva ore pana la inceperea concertelor ne-am indreptat spre lacul din apropiere, daca se poate spune asa, avand in vedere ca am mers aproximativ o ora pe jos, pe sosea, prin padure si iar pe sosea. Dar a meritat. Ne-am racorit, am facut plaja si ne-am plimbat cu barca.

Concertele au inceput cu intarziere in prima seara datorita problemelor tehnice, iar ordinea de intrare a trupelor a fost inversata, Jaz de Necaz, cei care trebuiau sa deschida prima seara, au intrat dupa Andrzej Jagodzinski Trio, pentru ca cei urma sa poata prinde avionul. Chopin in Jazz a trio-ului polonez mie mi-a placut mult, desi nu toti au fost la fel de incantati, poate si pentru ca nu erau inca destul de incalziti, muzical vorbind.

Norvegienii din prima seara, Terje Rypdal Group s-au prezentat exceptional, ca de altfel toata trupele din aceasta tara, reprezentatii ei fiind nelipsiti in fiecare seara de spectacol.

Spectacolul a fost intrerupt de o pana de curent, la cortul Omuletilor Verzi timpul fiind umplut de ritmurile echipei Drum Up.

Publicul a asteptat cuminte recitalul elvetienilor de la Nik Bartsch’s Ronin care au facut deliciul primei seri, nu doar prin muzica lor ci si prin spectacolul de lumini oferit.

Dupa prima seara de jazz, a urmat o dupa amiaza petrecuta la Brebu Nou unde avea loc Festivalul de Muzica Veche care s-a tinut in Biserica Catolica din localitate.

-va urma-

Dream about

La B’estfest n-am ajuns aseara sa vad Moby, asa ca ma delectez cu una dintre piesele mele preferate.

Dream about me face parte din lista de melodii ce ma fac sa zambesc calatorind printre amintiri.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TbGUrNtoRC4&feature=related]

Close your eyes

I shall continue from where we left it last time. While laying on the floor with the eyes closed, forget everything that surrounds you and just fill your body with music. Feel every note and every breathe.
You just cannot love Bob Dylan’s song I’ll be Your Baby Tonight. And my favorite version is the one played by Norah Jones.

Enjoy

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=o7PHHS3Wo08]

I’ll Be Your Baby Tonight

Close your eyes, close the door,
You don’t have to worry any more.
I’ll be your baby tonight.

Shut the light, shut the shade,
You don’t have to be afraid.
I’ll be your baby tonight.

Well, that mockingbird’s gonna sail away,
We’re gonna forget it.
That big, fat moon is gonna shine like a spoon,
But we’re gonna let it,
You won’t regret it.

Kick your shoes off, do not fear,
Bring that bottle over here.
I’ll be your baby tonight.