Category Archives: Muzica

Samotraki island

2017, you’ve been kind

De obicei, trageam linie la finalul verii si nu la final de an, insa 2017 pare ca a fost diferit. Aveam impresia ca nu am facut mare lucru anul acesta, insa facand curat in fotografiile din telefon, am ajuns cu bucurie la concluzia ca a fost un an plin.

A inceput minunat, cu o calatorie intr-o tara in care nu mai fusesem, cu locuri minunate care m-au incarcat pentru tot anul. Am fost in Portugalia, am vizitat Lisabona cea calda, am fost in Sintra unde m-a impresionat Quinta da Regaleira, dar mai ales am petrecut zile minunate in insulele Azore, mai exact pe insula Sao Miguel cea verde. Alina Massier Photography

Alina Massier Photography - BellagioNu a trecut multa vreme si ne-am trezit din nou in vacanta, in Italia mereu primitoare, cu trecere prin Milano, pe care nu l-as trece pe lista oraselor preferate, destinatie finala lacul Como si imprejurimile.

Vacantele noastre sunt de obicei la inceput de an, vara ne mai invartim pe la mare, ceea ce am si facut, insa de data aceasta am mai bifat o noua insula, pentru prima data in Grecia.

Toamna a fost si ea generoasa, un octombrie cu soare in varful tarii la Campulung Moldovenesc si un noiembrie vestic, intr-un oras pe care imi doream demult sa il vad, Clujul. In Cluj am prins prima ninsoare, pe care am petrecut-o magic la gradina botanica. Tot la Cluj m-am bucurat si de targul de Craciun si de cea mai buna omleta pe care am mancat-o vreodata.

Printre vacante, am mai si muncit, in prima parte a anului, dupa ce am dat examenele de instructor de dans si aerobic am predat dans si aerobic pe patine cu rotile, iar in cea de-a doua jumatate m-am dedicat mai mult muzicii.Dans pe patine cu rotile Printre altele, m-am bucurat de o colaborare frumoasa cu orchestra maestrului Viorel Gavrila, intr-un concert Remember Festivalul Mamaia, apoi la Caracal, la festivalul Radu Serban, unde m-am intors dupa 14 ani, de data asta nu in calitate de concurent, ci de backing vocals, iar in noiembrie la Focsani, la Florentin DelmarRemember Mamaia 2017

In cuvinte si putine poze, cam asta ar fi al meu 2017, in mai multe fotografii se pastreaza frumos pe instagram.

Acoustic cover – Falling Slowly

Asa cum spuneam acum ceva vreme, I’m back to singing. Este un proiect acustic, chitara si voci, cu piese care noua ne plac si care sper sa va placa si voua. Noi inseamna eu (daaaa) si Robert Enache, cu care am fost colega multi ani in proiecte muzicale din trecut, iar numele trupei este Magnolia Rush.

Am inregistrat cateva piese asa cum se face, clasic, cu telefonul :). Asa ca pana la inregistrari de studio si live in club va asteptam pe canapeaua noastra albastra sa ne ascultati. Falling Slowly e o piesa cunoscuta probabil doar pentru cei care au vazut filmul Once, o piesa tare draga mie pe care imi doream demult sa o cant.

Cum a fost la concert LP

F*ing amazing.

Degeaba povestesc, degeaba va uitati la poze si filmulete, e departe de ce a fost acolo. Mie una mi-a placut enorm. Da, mai mult decat la Sia. Uneori nici nu ma uitam spre scena. Stateam si ascultam, auzind doar vocea ei, fara instrumentatia pieselor parca, bucurandu-ma de luna si de coloanele frumos luminate de la Arenele Romane si intrebandu-ma din cand in cand cum e posibil sa cante cineva in halul ala. As zice ca e al doilea concert in topul meu.

That’s all.

 

working space

Inapoi la prima dragoste

Dupa mai bine de 2 ani, I am no longer a Cotton Candy Fairy. Acum vreo 2 luni, mi-am luat la revedere de la mult iubita mea Vata de Zahar, avand grija sa-mi incredintez copilul unei persoane care stiam ca il va creste cu mult drag, asa cum am facut si eu. Mi-a luat vreo cateva luni sa ma decid sa ma despart de proiectul meu de suflet, caci imi doream mult sa creasca frumos in continuare, desi simteam ca e timpul ca drumurile noastre sa se separe.

Calatoriile m-au ajutat intotdeauna sa iau hotarari, sa clarific lucruri care erau in ceata, sa iau decizii. Asa ca proaspat venita din vacanta m-am apucat de treaba. Decizia a fost usor de luat doar in momentul in care i-am gasit parintii adoptivi, caci stiam ca va fi bine. Asa ca de 2 luni, Vata de Zahar face in continuare magie sub bagheta Iulianei si a lui Cristi, asa ca pentru norisori dulci de zahar va recomand cu incredere sa apelati la ei. Tot pe pagina pe care o stiti deja, Vata de Zahar sau pe site-ul Jolly Club.

Cat despre mine, I’m back to my first love. Si da, asta e motivul pentru care am lasat bucuria de a-i indulci pe ceilalti. So, back to music. Acoustic, that is. 2 moment scurte, de Instagram, mai jos. In curand si varianta mai lunga, de studio, getting ready for live :).

Selectia Nationala Eurovision 2016

Vineri seara am fost placut surprinsa de majoritatea comentariilor membrilor juriului, iar vorbele lui Randi erau si gandurile mele. Most of them.

Despre Vanotek mie mi-e destul de clar – e o piesa foarte buna de radio, fara prea mari sanse in concurs. In concursul Eurovision, nu in selectia noastra. Mamei (care e fan Eurovision si se cam pricepe sa isi dea cu presupusul despre concurs) ii plac mult Dream Walkers, eu i-am ratat in live-ul de vineri, dar stilul piesei si modul in care e cantata imi aminteste de o alta piesa mai veche, tot eurovisionista, al carei nume imi scapa. The Voice, cu Todorut si Irina Baiant, e piesa clasata cel mai jos in clasamentul meu, nu-mi place deloc cum suna vocile lor impreuna. Traistariu a fost asa de mult de luat la misto cu videoclipul piesei, incat mi-e greu sa fiu obiectiva in privinta piesei Paradisio. Parca am avut impresia ca i-au dat puncte sa mearga mai departe din mila.

Preferatii mei sunt Ovidiu Anton si Florena. Piesa Florenei mi-a placut mult cand am ascultat-o, ea are un timbru vocal deosebit si foarte actual, dar nu ii dadeam foarte multe sanse tinand cont de live-urile de acum 2 ani de la Xfactor, de varsta frageda si deci de lipsa de experienta, dar si de clipul ala dubios de prezentare. Mi-a placut mult de tot cum s-a prezentat la Baia Mare, atat vocal, cat si punerea in scena.

Ovidiu incearca de multa vreme la Eurovision. Voce foarte buna, insa pana acum nu m-a convins, nu imi transmitea. Piesa de anul asta, nu doar ca imi place, are si mesaj, pe care de data asta il si transmite.

Astept cu nerabdare sa vina sa vad care va fi alegerea publicului roman.

p.s. Ce a fost chestia aia cu Gasca de acasa???

Octombrie cu Vata de Zahar si multa muzica

Am inceput de vineri seara cand am vizitat Orasul Minunilor, despre care va voi povesti pe blogul Ancai. Daca am inceput seara cu concerte am tinut-o tot asa pana dimineata. De la Polivalenta pasii m-au dus la Music Club la concertul Brigitta & Full House Band, iar mai apoi la True Club la concert Delia.

nori vata de zaharSambata si duminica Vata de Zahar mi-a soptit ca-i place numele Tudor, asa ca sambata am fost la botezul lui Tudor, iar duminica tot la botezul lui Tudor. Desigur, alt Tudor. M-am bucurat tare mult sa ma intalnesc la ambele evenimente cu oameni pe care nu-i vazusem de multa vreme si pe care m-am bucurat sa-i ascult.

Night Lights si Vata de Zahar

 

Si uite asa, se pare ca oricat m-as indeparta uneori de muzica, vine ea spre mine si nu ma lasa sa uit ca e prima dragoste. Asa ca de dor si nu numai, am incheiat weekendul cu prieteni vechi si instrumente muzicale la o repetite acasa la Boiling Muse, unde a inceput totul.

Totul va fi bine

A fost magic. A fost cel mai frumos concert la care am fost vreodata si probabil nu va mai fi vreunul sa-l egaleze. Cel mai emotionant. De fapt, nu a fost un concert, a fost o poveste. O poveste care m-a facut sa trec printr-o mie de stari.

Nu mi s-a facut pielea gaina pe maini, ci pe toata sira spinarii, pentru prima data. Muzica, imagine, sunete neasteptate, cuvinte emotionante, multe simboluri, o vreme perfecta cu un vant usor, un spectacol pe care nu o sa-l uit niciodata.  Prea multe cuvinte sunt de prisos, de altfel nici nu prea le gasesc.

Fara fotografii, fara toaleta, fara bere, apa sau suc. Fara alte nevoi. Doar magie.