Category Archives: Romania

Bazna Bai – ziua 1

Se intunecase cand am ajuns in Bazna. Ne-am ghidat dupa indicatoarele hotelului, la un moment dat am trecut pe langa un loc cu niste carute din alea cu acoperis, apoi s-au terminat casele. Dupa cateva sute de metri de intuneric imediat pe stanga a aparut hotelul. Dupa ce ne-am cazat, ne-am ghidat dupa miros (glumesc) si am ajuns la restaurant. Apoi somn.

A doua zi de dimineata ne-am trezit cu privelistea de mai jos scufundata in ceata, posibil aburi. Poza e facuta mai tarziu, cand soarele castigase deja lupta. Am iesit la plimbare prin imprejurimi si am ajuns la Casa de odihna 8. Sau 6. Am dat roata, dar nu am gasit nicio portita pe unde as fi putut intra. Mi-ar fi placut. Vis-s-vis de ea era o alta casa de odihna care a avut norocul sa intre in renovare. Apoi a dat si peste ea ghinionul. S-or fi terminat fondurile europene, cine stie.

Casa de odihna - Alina Massier

Casa de odihna nr 8

 

Aici poarta era deschisa, so I let myself in. Ce se vede pe geamul din dreapta era hotelul nostru.

Casa odihna Bazna Alina Massier

Casa cea norocoasa

Mirosea a lemn inca, era cald, iar lumina minunata, dupa cum se vede. As mai fi stat, dar trebuia sa ajungem la bai, ca doar de asta am venit.

Casa in Bazna Alina Massier

That light

Baia era chiar in hotelul nostru, de alta l-am si ales. Arata ca o apa din garla in care faceam baie la tara cand eram copil, stiu, diferenta e ca asta e sarata si nu e curgatoare :). Cam asa adica:

Piscina apa sarata Bazna

La bai – piscina cu apa sarata

Mai sunt lucruri de povestit si de poze de aratat, dar m-a obosit apa sarata, asa ca o las pe data viitoare.

 

Castelul de lut Porumbacu

Castelul de lut – poze si cum ajungi

Porumbacu CastelCastelul de lut din Porumbacu de Sus se poate vizita, desi nu este gata, nu este deschis, adica nu te poti caza acolo. Exista si o taxa de intretinere a perimetrului, de 5 lei. Asta se intampla la final de septembrie 2016, cand am fost eu acolo.

Am avut ceva emotii, caci stiam ca nu sunt indicatoare catre minunatul loc de turta dulce, dar nu a fost deloc greu de gasit. Venind dinspre Bucuresti (A1, Ramnicu Valcea) am facut dreapta spre Fagaras, apoi in Porumbacu de Jos iar dreapta. Am tinut apoi cursul drumului, apoi la o mica intersectie cu mai multe indicatoare mici am luat-o catre Cabana Negoiu, asa cum gasisem aici si de acolo tot drept pe drumul asfaltat. La un moment dat era cat pe ce sa ne intoarcem, caci se terminasera casele, iesisem din Porumbacu, eram cam pe camp si Castelul nu se intrezarea, insa s-a ivit doar cateva sute de metri mai incolo. So, e simplu, mergeti pe drumul asfaltat pana dati de minunatia de casa de hobbiti.

Trei lucuri care mi-au placut in mod deosebit (altele decat cele evidente):

1. Cum se vad muntii inzapeziti;

2. Asezarea langa rau;

3. Minunatul restaurant acoperit de iarba.

And some pics:

Castelul de lut Porumbacu

Castelul de lut Porumbacu

Castelul de lut Porumbacu de sus

Porumbacu Castelul de lut

Castelul de lut Porumbacu

 

Update

Raspunsuri la cateva intrebari ce mi-au fost adresate:

Merita sa il incluzi intr-un traseu sau sa ajungi daca esti in zona, sa il legi si de altceva. Un drum de la Bucuresti special pentru Castel, in conditiile date acum, eu nu as face.

Restaurantul nu e deschis, insa cand am ajuns eu iti puteai lua ceva de baut de la o taraba mica. Nu stiu daca aveau si ceva de mancare, am vazut oameni doar cu bautura (chiar si calda) in mana.

 

Amphora Vama Veche by Alina Massier

Vama Veche nu mai e ce a fost

Corsarul by Alina MassierDar nici eu nu mai sunt, varsta aduce cu ea si ceva comoditate :). E drept, am ajuns tarziu in Vama, abia prin 2005-2006, dar bineinteles ca nici atunci nu erau toate nebuniile de astazi. Nu mi se pare ca s-a stricat, doar s-a aglomerat. Sigur ca nu mai e la fel, dar trebuie sa recunosc ca mie imi place asa cum e, nu chiar totul, dar imi place. Nu pot vorbi de cum era inainte sa ajung acolo, dar sunt lucruri care pentru mine tot nu s-au schimbat:

  • Locurile in care mananc: tot la Cherhana, Corsarul, uneori la Liana.
  • Tot la Stuf fac plaja toata ziua. Pentru muzica si pentru ca nu sunt pietre in apa. Cearceaful de plaja insa l-am schimbat pe un sezlong sub umbrela, caci imi place sa stau toata ziua pe plaja, la umbra de cele mai multe ori. Sa ma car cu umbrela de acasa ca pe vremea cand nu erau pe plaja? No way.
  • That feeling.

Desigur, sunt si lucruri care nu imi plac.

  • Unul ar fi preturile :)). Vama e mai ceva ca la Mamaia. Cred. Ca nu am mai fost in Mamaia de prea multi ani. Eu am fost socata cat de multi oameni erau la mare intr-o zi de marti. Nu ma asteptam. Dar na, eu sunt obisnuita cu marea de iunie, cand e toata a mea.
  • Am observat ca anul asta Vama veche e un fel de Vama Desperados, foarte multe locuri fiind branduite de ei. Acolo este unul dintre ele. Imi placea sa imi beau cafeaua Acolo, in linistea de dupa cei care au stat la rasarit au plecat la culcare. Imi placea simplitatea. Acum e prea mainstream, mult prea dragut decorat, not a quiet place anymore. Evident, pentru cei care au locul e genial, e mereu plin. Imi plac insa hamacele. M-am mirat sa le vad acolo unde inainte era o mica placa pe care scria ca nu se pun corturi, riscand probabil sa se surpe nisipul de greutate

Ce mi-a placut cel mai mult vara asta in Vama: reamenajarea Corsarul si amenajarea de jos, Yuva Bar, plus localul de pe cealalta parte, care nu am retinut cum se numeste, insa am retinut muzica buna ce se auzea de la ei de fiecare data cand treceam pe acolo. E locul acela unde pe vremuri era o terasa mai darapanata, unde am si cantat intr-un an :)). Ziua la Amphora, care m-a gasit citind intr-o barca din cartile necitite in liceu. Parca anul asta a fost chiar mai frumos decat in anii precedenti. Amphora Vama Veche by Alina Massier Uneori, am impresia ca nostalgicii dupa vechea Vama nici nu isi mai amintesc de fapt cum era exact – sigur, fara prea multe constructii, fara umbrelute cu sezlonguri, doar corturi, nisip, mare si bere si, ah, da, epava. Care acum a disparut de tot. Zic asta pentru ca eu abia imi mai amintesc cum era fara bucata aia uratica de “faleza”, daca ii pot spune asa, pe care am fost extrem de dezamagita sa o descopar intr-o vara.

Stiu ca vara e pe final, si totusi vreau sa va aduc in atentie ceva ce am descoperit de curand: Memento bus – autocar Bucuresti- Vama Veche. Nu am mers, dar suna bine.

Slow travel in Bucovina – Unde mancam

Ca sa ne fie clar de la inceput, acesta nu este un post despre manastirile din Bucovina.

Este despre o vacanta in care n-am facut mai nimic, ati putea spune. Ne-am trezit, am baut cafea, am mancat, ne-am plimbat, am citit. Am stat mult. Am stat si a doua zi, pentru ca nu terminasem in prima, cum zicea o vorba.

Am stat in Campulung Moldovenesc. Am avut o “cazare” minunata, dar pe care nu v-o pot recomanda, caci este privata.

Cum intri in oras venind dinspre Bucuresti, undeva pe partea dreapta este un panou pe care scrie Pastravarie, asa ca intr-una dintre zile am pornind intr-acolo. Din 50m in 50m, in functie de cum era drumul mai vedeai cate un pancarta care te indruma spre Pastravaria Liliana, sub care mai era inca una cu Muzeu (vi-l recomand).

Undeva dupa ce se termina toate casele, pe un drum ingust de tara, cand parca nu-ti mai vine sa crezi ca vei mai vedea picior de om, ajungi in parcarea de la Liliana. O minunatie! Nu parcarea, ci locul 🙂

Noi habar nu aveam unde mergem, nu citisem nimic inainte, nici nu stiam daca se poate manca acolo sau doar poti cumpara peste pentru acasa, ma gandeam ca e un loc micut, cu un lac cu pesti, poate o masa, doua (speram noi) si aia e.

Dar nu! Cum intri pe poarta, te intampina bazinele cu pastravi. Apoi curtea mare, cu mese si foisoare si casutele unde te poti caza. Locul este superb, motiv pentru care ne-am intors si in ziua urmatoare. Noi am stat intr-un foisor inconjurat de apa in care inotau evident cativa pesti.

Am mancat cate doi pastravi de fiecare (cam 200g bucata) – prajiti si grill, cu mamaliguta si mujdei, evident + niste branza de burduf. De baut – traditionalul sirop de brad cu apa minerala. Totul ne-a costat vreo 80lei, decent zic eu, comparativ cu Cherhanaua din Vama Veche. Nu stiu ce altceva mai este in meniu, noi nu am primit unul, oricum venisem pentru peste. Aveau si cartofi prajiti si ceva dulce cu siguranta, am vazut cand duceau comanda unei alte mese.

Daca ajungeti in zona, dati o fuga si la Liliana pentru o masa delicioasa.

Foisor Pastravarie Liliana - Foto Alina Massier Liliana - Bucovina, Campulung Moldovenesc Sirop de brad - Bucovina

 

Rosia Montana Casina Alina Massier Foto

Casina – Rosia Montana

Casina, Rosia Montana

Desi pe cladire scrie Bufet, locuitorii Rosiei o numesc Casina, vechiul Casino. Este locul in care se tineau petrecerile, nuntile si alte evenimente festive pe vremuri, in Rosia Montana.

O batranica a fost draguta sa ne povesteasca putin despre minunatele petreceri ce aveau loc la Casina, suficient cat sa mi-o imaginez in straie de sarbatoare, printre ghirlandele din hartie atarnate, prinsa intr-o hora, alaturi de ceilalti nuntasi zgomotosi.

Ultimele activitati par sa fi avut loc aici prin 2002.

Vechiul Cazino - Rosia Montana Cazino Rosia Montana Rosia Montana Vechiul Cazino Rosia Montana Bufet

 

Fotografiile au fost realizate in Tabara de fotografie si reportaj Foto Union – #TFB6.

Rosia Montana - Casino

Povestile sobelor din Vila Leonida

Inca de cand am intrat am fost fascinata de sobele frumos pictate. Cea de la receptie, cea din camera noastra si cea din restaurant. Ba chiar m-am minunat cand am aflat ca picturile dateaza de cand a fost construita casa, eu fiind convinsa initial ca au fost refacute odata cu renovarea din 2009-2011.

Soba teracota pictata

Soba teracota pictata – La Cerdac

Nu mi-am pus atunci intrebarea de ce erau sobele pictate, doar m-am bucurat nespus de frumusetea lor. Cateva zile mai tarziu cand am citit articolul Adelei Parvu despre satul pictat din Polonia, m-am gandit ca este foarte posibil ca si la noi motivul initial al picturilor sa fi fost acelasi, iar primele linii in culori pe sobe sa fi aparut odata cu primele crapaturi.

Soba teracota receptie

Soba teracota receptie

Soba teracota camera

Soba teracota camera 204

Sobele din teracota nu mai incalzesc astazi Vila Leonida din Busteni la propriu, ele fiind inlocuite cu sistem de incalzire mai sigur pentru vizitatori, insa mie mi-au incalzit sufletul la gandul povestilor minunate pe care le-au auzit de-a lungul vremurilor, inca din 1938 de cand a fost construita casuta.

 

Noroc ca avem imaginatie, iar cu informatiile aflate in weekendul petrecut la Busteni, nici nu mi-e greu sa inchid ochii si sa ma teleportez in epoca interbelica. Si poate va povestesc si cum a fost :).

M-am indragostit.

Busuioaca de Bohotin Fusesem amenintati de somelierul Stefan Timofti ca ne vom indragosti de el, dar nu gaseam nimic “indragostibil” intr-o sticla de Busuioaca de Bohotin. Vinul acela mult prea dulce pentru gustul meu, pe care, nu stiu de ce, il asociez cu fetele de liceu, dar si cu femeile acre de varsta a doua ce rad zgomotos in restaurante dupa primul pahar.

Busuioaca urma sa o servim alaturi de dulcele casei, Tortul Leonida – un tort de ciocolata, care probabil urma sa fie bun dar, cand vine vorba despre torturi, cele de ciocolata sunt ultimele pe lista mea, 2 lingurite imi sunt de ajuns. Oricum dupa atatea bunatati pe care le degustasem La Cerdac, restaurantul Vilei Leonida, nu mai intra niciun “dulce mic”.Busuioaca de Bohotin

Si a venit vremea desertului. In farfurie tortul arata minunat, iar faptul ca era cu afine proaspete si cu nuci caramelizate ma cam atragea. In timp ce tortul Leonida era servit ascultam povestea Busuioacei de Bohotin de la Casa de Vinuri Cotnari, vinificat demisec. Cum, Busuioaca demisec? Oh, da, o minunatie. Stefan Timofti a avut dreptate, dragoste la prima degustare.

Tort Leonida Cat despre tort, n-a mai ramas nimic in farfurie, ba chiar am uitat sa-l fotografiez, n-am decat o poza facuta cu telefonul. Un deliciu. Azi, la o saptamana dupa minunatul weekend la Vila Leonida inca ma gandesc la el, la specialitatea casei, tortul Leonida. Yummy!

p.s. Acum am si reteta, ce bucurie!

Produs in Sibiu – ziua 1

Dimineata nu se arata prea insorita, insa la putin timp dupa iesirea din Bucuresti ne-a bucurat si soarele cu prezenta. Ba mai mult, tot drumul pana la Sibiu ne-au insotit copaci in cele mai minunate nuante de toamna.

Odata ajunsi in Sibiu, ne-am teleportat in Piata Mare la manifestarea stradala Produs in Sibiu, unde mai multi voluntari “inarmati” cu pancarte faceau cunoscute sibienilor, dar si turistilor mesaje ale companiilor locale.

In timp ce voi cititi aceste randuri, noi suntem deja in a doua zi #produsinSibiu in vizita la fabrici (Mainetti, BCC, Boromir, Karpatem Meat), asa ca pana va povestesc cum a fost, va las cu cateva imagini de astazi.

Produs in Sibiu” este o campanie realizata de Asociatia Produs in Sibiu impreuna cu ziarul Sibiu 100%.

 

 

 

Sibiu, I’m coming!

Gata, m-am hotarat. Saptamana viitoare imi iau lumea in cap si plec. Prima oprire va fi la Sibiu.

Sibiul este orasul pe care l-am vizitat pentru prima oara anul asta. Imi doream demult sa ajung, insa n-a fost sa fie. Anul asta insa am ajuns de 2 ori, si cum 3 e numar magic, sa facem magie, mai merg inca odata in 2013.

Sunt extrem de nerabdatoare sa ajung, caci de data aceasta nu voi mai fi un simplu turist, ci voi avea contact cu sibienii si cu lucrurile minunate pe care ei le produc. Adica vom merge in companii sibiene, vom afla cum sunt produse produsele de Sibiu si ii vom cunoaste pe cei care sunt in spatele acestora. Presimt ca pe langa mandria data de lucrurile produse in tara noastra, ma voi intoarce acasa cu parerea de rau ca la Bucuresti oamenii nu sustin economia cumparand produse facute la noi in tara – fie ele produse in Bucuresti, la Sibiu sau in orice oras al tarii. Dar, nu-i asa, de asta mergem acolo, sa aducem si acasa lucrurile frumoase si sa speram ca usor, usor, vom invata sa sustinem economia romaneasca si sa ne mandrim cu ceea ce producem.

Vom vizita companiile Mainetti, Banca Comercială Carpatica, Boromir, Karpatem Meat, Compa, Sitemani, Ovosib, Lytos, Roşu şi Flaro in cadrul actiunii Turul Bloggerilor, ce face parte din campania Produs in Sibiu a celor de la  Sibiu 100% şi Asociaţia Produs în Sibiu.

Asa ca duminica pana miercuri ne gasim aici, pe blog, dar si pe facebook, twitter si cu ocazia asta imi fac si cont pe instagram, hashtag #produsinsibiu.