Category Archives: Baby stuff

Casti copil antifon

Cu copilul la concert

Tot din categoria lucrurilor care mi-au facut viata de mama mai usoara (a se citi iesirile de vara in locuri cu muCasti copil antifonzica tare) sunt castile antifon pentru copii. Si atat de necesare. Eu le am de cand avea vreo 10 luni si inca le folosim cu succes (de cele mai multe ori). Teoretic ar trebui sa mearga pana pe la vreo 7 ani. Practic, oboseste cu ele, la un moment dat zice ca o strang.

Noi le-am luat de la German Electronics, dar acum vad ca se gasesc in mai multe locuri, la o simpla cautare antifoane Peltor Kid. Si pe mai multe culori, fata de cand am cumparat eu. Costul e in jur de 100lei.

Acomodare gradinita

Acomodarea la gradinita

Si-am inceput gradinita de vreo 2 saptamani. La 2 ani si 8 luni, in primavara, dupa Paste. Da, asa fix in mijlocul anului, de fapt, mai spre sfarsit de an scolar, pentru ca am considerat ca ii va fi mult mai usoara acomodarea intr-un moment in care toti ceilalti sunt obisnuiti cu rutina si nu plang toti in grup.

Spun ca “am inceput” si nu “a inceput” pentru ca nu este vorba doar despre adaptarea ei, ci si a noastra, a parintilor la noul program. Ba, parca pentru noi e putin mai greu decat pentru ea, cel putin asa pare.

Acomodarea

Am inceput intr-o zi de vineri, da, chiar 13 🙂 A fost o zi speciala intrucat fusese aniversarea unuia dintre copii. Mie imi era teama sa nu aiba impresia ca la gradinita e petrecere in fiecare zi. Eu am stat in birou, ea a vizitat mai multe clase, si de copii mai mici si mai mari. A stat mult afara, atat cu grupele mici, cat si cu grupele mari. Ne-am dus dupa micul dejun si am plecat inainte de pranz. I-am spus ca daca are nevoie de mine poate veni. Cred ca s-a intamplat o singura data.

Luni eram pregatita sa continuam la fel, dar sa stam si la masa de pranz. A urmat un soc. Al meu. Mi-a zis sa plec acasa si sa vin mai tarziu. Vinerea urmatoare deja a constientizat care-i treaba cu gradinita, ar cam fi vrut sa stau si eu pe acolo, a intrat putin trista in sala, dar i-a trecut repede. Intr-o zi am luat-o plangand, fusesera anuntati copiii ca urmeaza sa mearga la somn si a crezut ca se duce si ea si nu vin sa o iau. Tot imi vine greu sa cred ca s-a adaptat atat de usor si astept cu teama sa vina si zilele alea grele. Sper sa nu, evident.

Preacomodarea

Si totusi, de ce a fost atat de usor pentru ea?

Pe de-o parte, personalul gradinitei este foarte dedicat si toata lumea isi cunoaste bine meseria.

Pe de alta parte, as indrazni sa spun ca a fost instruita bine de acasa. Pe strada bunicilor sunt 2 gradinite, iar in plimbarile ei vedea mereu copiii cum se joaca in curte si spunea mereu ca vrea si ea. Nu intelegea neaparat ce inseamna gradinita, a avut o perioada lunga in care confunda gradinita cu locul de joaca. Asa ca a urmat perioada in care i-am explicat, de multe ori, evident, ca la gradinita va fi doar ea cu copiii si cu o doamna educatoare, fara mine, dar ca voi veni mereu sa o iau acasa. Cu vreo 6 luni inainte. Am inceput sa exersam imbracatul, incaltatul si mancatul singura, ca asa va fi la gradinita (desigur, inca nu reuseste, si normal ca primeste ajutor). A fost si o perioada in care poate ca i-am spus prea des, pentru ca incepuse sa spuna ca nu isi mai doreste asa mult la gradinita, asa ca am tacut.

De asemenea, ea este obisnuita sa stea si cu alte persoane in afara de parinti. Merge des la ambele perechi de bunici. Cred ca a ajutat si asta.

Voi reveni cu un articol despre alegerea gradinitei, acum fug sa recuperez copilul.

 

 

 

 

Scaun masa

5 lucruri care mi-au facut viata de mama mai usoara la inceput de drum

Pentru fiecare mama lucrurile stau diferit, poate ce a fost de mare ajutor unei alte mame pentru mine a fost total inutil si invers. Totusi, iata, pe scurt, fara prea multe detalii care sa va convinga de ce nu m-am putut lipsi:

1. Sistemul de purtare – pentru mine sistemul a mers in paralel cu carutul (desi initial, ca o mama informata care le stie pe toate zisesem ca eu nu am nevoie de carut), mai ales pentru plimbarile cu bunicii. Daca aveti asa ceva, bunici adica, e minunat! Eu am folosit sling, wrap tesut si ssc. Slingul pentru iesirile mai scurte sau si cu masina, unde trebuia sa dau/pun repede copilul, wrapul pentru plimbarile lungi in parc. Si acum, la peste 2 ani, mai folosesc uneori slingul, ocupa mai putin spatiu decat ssc-ul. Cat despre protectia de iarna, eu initial am vrut sa imi iau o geaca de purtare, dar nu a fost sa fie. Pana la urma, pentru mine, a fost mai buna protectia, am mai folosit-o si in loc de patura la carut.

suport-anatomic-burete-pentru-baita-0luni-tega-baby-100918162. Burete de baie – cadita am folosit-o cam o saptamana. Apoi, chiuveta a fost baza, iar din chiuveta direct in cada mare, si aici acest burete a fost cea de-a treia mana. Noi am luat de la Jumbo si Bebetei, in jur de 15lei.

3. Pernita antireflux – initial am cumparat-o pentru ca cineva imi spusese ca ajuta. Nu mai stiu la ce, oricum nu aveam de unde sa stiu ca va avea copil reflux. Dar a avut. Insa, pentru mine, nu asta a fost cel mai important motiv pentru care pernita a facut magie, ci pentru ca a fost un patut minuscul in care copilul se simtea in siguranta, inghesuit ca in uter, si a putut dormi in patutul lui. In plus, pe pernita fiind, il puteam transporta usor dintr-o camera in alta, fara sa-l deranjam. A da, si ma mai linistea faptul ca stiam ca nu se poate roti pe burta, stiti voi sindromul ala care ne sperie la inceput si nu ne lasa sa dormim. Tot de la Jumbo, vreo 40lei, dar se gasesc peste tot, tot felul de modele.

4. Perna de alaptare – asta e de luat cand pleci la maternitate sa nasti. Daca as fi avut-o atunci, acolo, altfel ar fi stat situatia.

8786e7264368d6ce5378bf99b0bc6187--seat-available-baby-list5. Scaunul de masa travel – o iesire pana la restaurant sau vacante mai lungi sunt altfel cu scaunul – geanta (desigur, atunci cand copilul sta in fundulet). Are spatiu de depozitare suficient, e usor de transportat si nu stai sa mai cauti restaurantele cu scaun de copil (sau cu scaun curat de copil). Eu am ales modelul Munchkin, mi s-a parut ca satisfacea mai multe nevoi, a fost in jur de 90lei.

Carucior sport Coccolle Juno – review

Va spuneam in postarea precedenta cat de greu a fost cu alegerea caruciorului sport. Iata ca intr-un final, cu inima putin stransa, m-am decis la Coccolle Juno, fara sa il vad in realitate. Pozele de pe site-ul smartbaby nu ma ajutau foarte mult, dar am mai cautat putin si m-am mai elucidat. Pe pagina lor de facebook am gasit o fotografie cu caruciorul strans si pus intr-un portbagaj si mi-a fost mai usor sa realizez dimensiunea si spatiul necesar in masina, am vazut apoi fotografii cu caruciorul la daddycool, asa ca usor, usor a castigat teren.

Cei de la smart baby au fost foarte amabili, mi-au raspuns la toate intrebarile, ba chiar mi-au trimis un filmulet cu plierea caruciorului, ceea ce m-a ajutat enorm in luarea deciziei. Ma ingrijora putin inaltimea manerului (110cm), eu fiind mica de inaltime, insa s-a dovedit excelent, pot sa imping la el sprijinindu-ma cu antebratul :). In ceea ce priveste rotile, nici pana acum nu stiu care e cea mai buna varianta in general – roti de cauciuc, gonflabile, de plastic, cate una, cate doua, dar pentru mine e perfect asa cum sunt la Juno. Daca va intrebati, asa cum m-a intrebat si eu, ce firma e asta Coccolle si unde sunt facute, raspunsul este China, sunt importate de acolo si banuiesc ca Coccolle este denumirea data de importator, deci nu sunt facute nici in Ro, nici italienesti, insa prea putin conteaza cand esti multumit de produs.

 

Ce are si ce nu are din criteriile initiale

 

Plusuri: 

– e usor

– foooarte simplu de manevrat

– chiar se face mic

– tine pana la 20kg, spre deosebire de celelalte pe care le aveam pe lista (nu ca as spera ca imi voi plimba copilul pana la 20kg, dar iau in calcul si vacantele unde uneori e nevoie de carut)

– e tip carte

– are bara de protectie detasabila

Minusuri:

– are pozitie de dormit, nu complet la orizontala, dar este suficient

– nu are protectie picioare si nici husa de ploaie, insa oricum pastram caruciorul vechi pentru iarna

– cosul, desi este destul de mare, nu este foarte usor accesibil cu lucruri mai voluminoase

– nu are tavita cu suport pahar pentru “impingator”, oh, well :))

– nu ma dau in vant dupa materialul din care este facuta copertina (partea turcoaz), desi banuiesc ca ajuta sa fie mai usor caruciorul (e acelasi material ca la Foppapedretti sau asemanator).

 

Trei lucruri care imi plac foarte mult la acest carucior:

 

bara de protectie are husa cu fermoar care se scoate usor si se spala – la noi asta e mereu o problema :))

scaunul este inalt, ca la caruciorul vechi, a fost usor sa se adapteze copilul, si are intaritura.

cadrul de aluminiu este bine finisat, vopsit in negru, spre deosebire de ce mai vazusem, unde barele acelea cu forma patrata din aluminiu imi displaceau profund.

 

 

Ce carucior sport sa cumpar?

Inca de la nasterea copilului am ales un carucior clasic si nu un 3 in 1 din diverse motive, unul dintre ele fiind lipsa spatiului de depozitare. Alegerea s-a dovedit excelenta timp de 1 an, dar cu toate astea simteam nevoia de un carucior mai mic, mai usor, mai compact. Cel pe care il avem, un Graco Evo, nu era neaparat greu, dar pentru vara imi parea mai greu de manevrat, voiam sa merg mai mult pe jos, iar “relieful” din Bucuresti nu imi era tocmai prieten. In ceea ce priveste trasportarea lui, desi se plia foarte usor, era din 2 bucati, iar eu am doar 2 maini, nu 3 cate ar fi fost necesare. In plus, ocupa destul de mult spatiu in portbagaj.

So, ce carucior sport sa aleg? Am inceput cu criteriile:

1. Sa fie tip carte si nu umbrela – s-ar zice ca cele tip carte ar fi cu 30% mai usor de manevrat. Habar nu am daca e chiar asa, uneori imi pare ca pentru diverse manevre ar fi mai usor tip umbrela, pe cand pentru mers drept inainte e mai bun tip carte. Preferam sa fie tip carte, nu imi plac toate barele alea in x de la cele stil umbrela, mi se pare ca blocheaza accesul la cosul de cumparaturi si in plus, scaunelul copilului este doar din material, nu poate avea intaritura din cauza modului de strangere.

2. Sa fie usor, simplu de strans, sa ocupe spatiu putin – toata lumea isi doreste asta nu? De asta le-am si pus pe toate la un loc. Problema este ca cu cat caruciorul este mai usor cu atat e mai instabil.

3. Sa aiba bara de protectie detasabila, eventual ajustabila. Imi place bara de protectie. Nu doar pentru protectie, ci si pentru ca am observat ca copilul se si tine de ea. Sunt simpatice cele cu tavita si suport de pahar, dar la noi e exclus, nu ar rezista nimic pe tavita. Graco Evo are bara de protectie dar se desface doar intr-o parte, nu o pot scoate de tot usor.

4. Sa aiba cos de cumparaturi. Habar nu am de ce ii zice cos de cumparaturi. Cel de la Graco desi e mare plec mereu cu el plin de acasa cu diverse pentru copil, nu am spatiu sa mai pun si cumparaturi :)). In fine, sa aiba cos incapator pentru lucrurile copilului.

5. Spatarul sa se poata lasa in pozitie de dormit.

Optionale, descoperite pe parcurs, in timp ce vedeam diverse modele:

–  tavita cu suport pahar pentru cel care impinge carutul

– maner cu inaltime ajustabila

– copertina de soare mare

– husa picioare

– protectie ploaie

Mare atentie la greutatea specificata de producatori, caci nu prea este cea reala – ba nu include accesoriile, ba este doar greutatea cadrului, etc. Deci e de probat.

Alegerea caruciorului a fost foarte dificila pentru ca cele mai multe modele care imi placeau nu se regaseau in showroomuri, nu puteau fi testate si sunt prea comoda ca sa imi bat capul cu retururi, in plus, nu aveam nici timp, caci urma sa plecam in concediu, motiv pentru care aveam nevoie urgenta de carucior. Marcile cunoscute si pe care le gaseam expuse in magazine le-am cam exclus, caci imi depaseau bugetul.

Care a fost modelele catre care m-am indreptat:

Baby Design Mini – asta imi placea tare mult in imagini, avea cam tot ce voiam, dar nu am avut unde sa il vad in magazin.

Lorelli Foxy – era usor, avea multe dintre accesoriile dorite, plus cele extra, insa nu mi s-au parut de calitate rotile, desi era un carucior usor, parca rotile il stricau, iar aspectul care m-a convins ca nu e o alegere buna a fost ca cel expus avea o mica ruptura in material si mi-am dat seama ca era din cauza multiplelor plieri, in locul unde materialul se freca de cadru.

Foppapedretti – cel mai usor carucior, doar 3,6kg, l-am si vazut intr-un magazin in Unirii, insa cum spuneam, stabilitatea nu e punctul lui forte.

Ulterior, am mai luat in calcul cateva: Bomiko model M (tot inexistent in magazine fizice), Chicco London (tip umbrela, cu dezavantajul ca nu avea bara de protectie), Kinderkraft buggy.

In ce magazine am fost: Chicco – unde au doar Chicco, desigur, Anne Bebe – sus la Unirii, unde am vazut Foppapedretti, Hippoland – aici sunt multe de vazut si Bebetei, desigur.

Ce am ales: Coccolle Juno turcoaz. Despre el va povestesc separat.