Category Archives: Life in a Merry-go-round

Alice in pandemic

Alice in vremea pandemiei

Cand a venit pandemia si Boris le-a zis sa stea acasa, Alice fu extrem de nemultumita. Cine se credea acest Coronavirus din cauza caruia ea nu mai putea explora lumea? Ea era Alice, iar lui Alice nu-i este frica de nimeni si de nimic. Sigur, auzise si ea la televizor ca era un baubau mare, care se spunea ca facea mult rau si imbolnavea oamenii de pe tot globul. Era verde, rotund si cu tepi, doar ca, de fapt, era atat de mic, incat nu-l vedea nimeni, doar daca te uitai la microscop. De parca nu stie toata lumea ca Baubau nu exista (chiar si surorile ei mai mici). In plus, nu cunostea pe nimeni dintre prietenii ei care sa-l fi vazut pe Marele Coronavirus.

Intr-o zi, s-a furisat afara din casa, mergand spre padure. Trebuia sa-l gaseasca pe Palarier cu orice pret, numai el o putea ajuta sa afle adevarul.

Si-a luat in ghiozdan, pentru orice eventualitate, 2 masti de protectie, o pereche de manusi de unica folosinta negre (foarte urate, dar nu gasise mami nici roz si nici mov), un gel dezinfectant, servete, apa, banana, iepurasul preferat si smartchwatchul cu gps.

Merse mult prin padure, dar nici urma de Palarier. De plictiseala, manca banana si bau deja aproape toata apa. Obosise foarte tare si aproape ca se hotari sa se intoarca acasa, cand i se paru ca aude niste voci. Se opri sa asculte mai bine: o voce cristalina de femeie si mai multe voci de barbati. Ce frumos cantau! Vocile au condus-o spre o casuta micuta, ca o casuta de papusi, cu geamuri rotunde, acoperita cu iarba, care semana cu casutele hobitilor din filmul acela al carui nume nu si-l putea aminti.

S-a apropiat cu gandul ca poate cineva ii dadea vreo informatie despre Palarier sau poate e chiar aici. Un mieunat se auzi si isi dadu seama ca a calcat o pisica pe coada. Ii paru rau ca nu o vazuse, dar chiar nu era vina ei, era fix aceeasi culoare ca treptele casei. Si daca totusi doar i se paru ca auzi mieunatul? Aproape ca nici nu a vazut cand zbughit-o pisica in padure. A cautat soneria, dar nu a gasit-o. Ciudat. Cand sa bata la usa, o voce puternica o sperie:

-Nu va apropiati, pastrati distanta sociala.

La geam, cu masca, o caciula lunga cu ciucure si o fata morocanoasa, un omulet mic de statura, cu par lung si barba alba, vorbea la portavoce. Ce invechit, isi spuse Alice, ca de altfel, totul de pe aici.

-Buna ziua, pastrez, nu vreau sa va deranjez, sunt in cautarea prietenului meu Pal…Dar Alice nu apuca sa spuna mai mult, caci Morocanosul o intrerupse.

-Nimeni nu e binevenit pana nu trece criza. In plus, nu ne mai pacalesti tu pe noi, vrajitoareo, cu deghizarile tale. Alba ca Zapada este aici, stam in casa, in siguranta, spuse Morocanosul razand. Ia merele astea, poate vrei sa pacalesti pe altcineva, spuse piticul, aruncand pe geam trei mere.

-Dar…

Morocanosul inchise geamul. Fu trista pentru ca i se vorbise asa, insa aduna repede merele si le baga in ghiozdan. Cel mai rau ii paru ca nu a vazut-o pe Alba ca Zapada de-adevaratelea. Si bineinteles, ca i s-a incalcat dreptul de a fi ascultata.

Facu cativa pasi, adancindu-se din nou in padure, topaind, alergand si mancand dintr-un mar, pana cand se impiedica de o piatra, cazu si se lovi la cap. Cand se trezi, se uita la smartwatch sa vada cat este ceasul. Avea impresia ca a dormit multe ore si in curand se va intuneca.

-Ceeee? 10 maai? Cum sa treaca 3 zile, ceasul asta a luat-o razna, nu mai are semnal sau ceva, nu e de incredere deloc.

Asa ca se uita in sus, spre cer, sa-si dea seama cam pe unde ar fi soarele. Copacii parca se inaltau pana la cer. Se simtea atat de mica in imensitatea si linistea padurii. Soarele era sus, nici vorba sa se intunece prea curand. A mai ramas asa intinsa putin.

Daca facea ochii mici, mici,  putea vedea stelele chiar si ziua. I se paru ca undeva, de pe o stea, cineva ii face cu mana. Era un baietel blond, cu fular la gat. Sau poate ca purta o masca, nu-si dadea seama exact. Ii facu si ea cu mana. Era o planeta foooarte mica, in cativa pasi baiatul parea ca face ocolul ei. Se intreba daca poti face coronavirus cand esti singur pe o planeta. Daca nu, de ce purta masca? Oare se transmitea chiar si de pe o planeta pe alta? Si totusi, cum a ajuns acolo? Alice avea multe intrebari, dar mai presus de toate se gandea ca nu-i prea amuzant sa stai singur pe o planeta. Gandurile ii fura intrerupte de niste glasuri de femei.

S-a ridicat repede, si-a scos o masca din ghiozdan si s-a ascuns dupa un copac. Erau 3 femei, imbracate cu rochii cu stralucitoare si pantofi cu toc. O doamna mai in varsta mergea in fata impiedicandu-se din cand in cand, ducand pe brat o geanta aurie in care se reflecta soarele si gesticuland nemultumita cu cealalta mana, cea de-a doua cara in spate un baiat cam de varsta lui Alice, iar ceva mai in urma, o doamna mai tanara tragea de un troller imens, tinand intr-o mana pantofii pe care si-i scosese. Dintr-o data se opri.

-Nu mai pot, il las aici, va jur. Da’ ce io-s mai proasta? Ia mai carati si voi.

-Si ce propui, Mito, doar nu vrei sa o pui pe mam-mare, si asa e amarata, uite cat tupeu au avut astia sa inchida aeroportul. Coronavirus, auzi la ei. Mari interese sunt la mijloc, va zic. Hai, mai repede, ca ne prinde noaptea in padure!

Alice porni spre casa. Nu-l gasise pe Palarier, nu avea raspunsuri, dar stia de ce are nevoie. De familia ei. Cand se apropie de casa o vazu pe mama ei la masuta din curte. Statea cu capul sprijit in maini. Plangea.

-Mama?

-Alice, ne-am speriat atat de tare. Esti bine? Mama isi sterse lacrimile, o privi pe Alice din cap pana in picioare sa se asigure ca este bine, apoi o stranse tare in brate. Hai, stai aici, iti aduc o perna si merg sa pregatesc ceaiul, spuse mama luand telefonul sa-i anunte si pe ceilalti ca Alice e acasa.

Amintiri din vremea COVID-19

Ziua 21 de autoizolare.

A 10a zi de cand nu am mai iesit deloc din casa.

2245/69/220 (cazuri confirmate/decese/vindecati)

Comenzile de mancare le fac pe Bringo.

Gatesc mult mai mult decat inainte.

Nu am reusit pana acum sa fac curatenie generala in toata casa, cu fiecare sertar, asa cum imi imaginam.

Tot la capitolul imaginatie a ramas si calcatul.

Lucrez parca mai mult decat inainte, se pierde mai mult timp asa, e mai dificil in echipa, online, decat fata in fata. Serviciul ma tine intr-un ritm, imi ia gandul de la stiri, ceea ce e fantastic. Dupa 10 minute de televizor ma apuca o usoara panica. Desi au trecut atatea zile, anxietatile au stat departe de mine.

Cursurile de la facultate au intrat intr-un ritm normal, atat de la Master, cat si de la Conversie. Sambata am avut mai mult de 6 ore, cu 2 pauze de 5-10 minute. Prea mult. Particip la majoritatea cursurilor, ceea ce inainte era dificil. Am teme de facut pentru seminariile de la Master. Temele de la Conversie sunt inca la capitolul in care e si calcatul.

Platformele pentru conferinte video te fac sa-i simti mai aproape pe cei care nu iti sunt prieteni sau familie.

Copilul din dotare a inceput sa vorbeasca cu prietenele pe video. Nu e intotdeauna confortabila cu comunicarea asta, dar uneori se joaca, gatesc, isi dau mancare prin telefon.

N-am reusit sa termin nicio carte in aceasta perioada. Inca.

Am invatat lucruri noi. Nu suficiente. Mai e timp.

Sunt foarte ocupata, parca mai ocupata decat inainte. Asta e, in general, bine. Cu o singura exceptie.

Desi sunt acasa, nu am suficient timp sa stau cu copilul.

Alina Massier Photography

2019, you’ve been

Daca m-ar fi intrebat cineva pe 30 decembrie cum a fost as fi zis ca deloc bun. Din categoria ai grija ce-ti doresti, pentru finalul de 2019 imi doream sa reusesc sa sar macar peste cateva dintre traditionalele si obositoarele mese de  Craciun (sa ne intelegem, in obiceiurile de cativa ani incoace de pe 25 pana pe 29 in fiecare zi eram altundeva), ca sa ma pot odihni, pe de-o parte, pe de alta parte ca sa pot face proiectele pentru noua mea viata de student. In plus, ma si gandeam ca in ianuarie o sa plec in vacanta cu niste kilograme in plus, acumulate chiar dinainte de sarbatori si as fi preferat sa nu se mai adune si altele.

Astfel ca finalul de 2019 mi-a adus o parte din ce am cerut: am sarit peste toate mesele de Craciun, am avut parte de odihna si kg in minus. Desigur, totul are un pret, acesta a fost sanatatea.

2019, you’ve been pretty busy

Profesional a fost un an plin de satisfactii la jobul fulltime. La jobul part-time, adica muzica, au fost ceva mai putine interventii, caci timpul nu mi-a gasit alte solutii. Am inceput cu un spectacol superb, de ziua femeii, o Declaratie de Drag la Sala Dalles, cu Adrian Paduraru, apoi am fost din nou la Dunare, la Calarasi, cu orchestra Viorel Gavrila, cu care spre final de an, am urcat din nou pe scena Salii Palatului, intr-un concert aniversar Silvia Dumitrescu si inca vreo cateva cantari de club.Alina Massier Calarasi

Prin aprilie, am dat o fuga la munte, unde am stat la superba Green Cottage de la Rasnov. Eu sunt friguroasa, iar vremea nu a fost tocmai prietenoasa, insa nici ca mi-a pasat, asa de frumos a fost.Green Cottage by Alina Massier

Acolo Alina Massier

Apoi, sezonul estival l-am inceput in final de mai in Vama Veche, luna iulie ne-a gasit la Constanta, doar cateva zile, desigur, unde am inchiriat un apartament studio simpatic pe care vi-l recomand. Si pentru ca pentru mine cel mai frumos la mare este in septembrie, am dat din nou o fuga in Vama la inceputul lunii. Credeam ca este finalul verii, insa pe nepusa masa, o saptamana mai tarziu, m-am trezit urcandu-ne in tren cu destinatia Cap Aurora, pentru o zi superba, perfecta de luat la revedere de la mare pe 2019.

Alina Massier FotoInceputul lui 2019, asa cum spune traditia, a fost in vacanta. De data aceasta am fost Tenerife, de la care nu aveam foarte multe asteptari, spre deosebire de insulele Canare vazute anterior, dar care m-a surprins extrem de placut. La jumatatea anului, am avut o escapada la Milano, ceva intre team building si vacanta cu colegii, excursie care mi-a schimbat in bine parerea nu tocmai buna pe care mi-o facusem vizitand anterior orasul.Milano Alina Massier

Per total, nu a fost un an rau, asa cum as fi zis acum 2 zile, nu a fost nici un an fantastic, insa a fost un an extrem de plin, cu prea putine intalniri cu prietenii, in care s-a acumulat oboseala mai ales pe final de an, dar simt ca am crescut mult, m-am inscris din nou la facultate (not at all easy when you have a kid and a full time job) pentru specializare in Educatie Timpurie, am trecut de la am invatat sa conduc la imi si place sa conduc, am avut cateva escapade frumoase din cotidian si urmeaza sa incep 2020 cu o alta vacanta, ca de obicei. De data aceasta va fi o destinatie deja cunoscuta, tot o insula, tot la ocean, noutatea fiind ca de data aceasta vom merge in familie, nu in cuplu.

Casti copil antifon

Cu copilul la concert

Tot din categoria lucrurilor care mi-au facut viata de mama mai usoara (a se citi iesirile de vara in locuri cu muCasti copil antifonzica tare) sunt castile antifon pentru copii. Si atat de necesare. Eu le am de cand avea vreo 10 luni si inca le folosim cu succes (de cele mai multe ori). Teoretic ar trebui sa mearga pana pe la vreo 7 ani. Practic, oboseste cu ele, la un moment dat zice ca o strang.

Noi le-am luat de la German Electronics, dar acum vad ca se gasesc in mai multe locuri, la o simpla cautare antifoane Peltor Kid. Si pe mai multe culori, fata de cand am cumparat eu. Costul e in jur de 100lei.

Ce sa faci vara in Bucuresti

Multe, cu siguranta. Eu o sa va spun doar 2 lucruri pe care le puteti face.

B-Fit in the Street

Festivalul International de Teatru de Strada, adica, ajuns la a zecea editie. Eu cel mai bine mi-o amintesc pe prima, cand cativa dintre prietenii mei participau, iar la final am mers impreuna cu mai multi artisti sus, La Motoare. Ce vremuri 🙂Program Bfit

Anul acesta sunt 4 weekenduri de festival, 2 au trecut deja. Spectacolele sunt sambata si duminica, incep la ora 19:00 si se desfasoara in Piata Universitatii, Parcul Cismigiu, Piata George Enescu. Mie pana acum mi-au placut cel mai mult spectacolele aeriene din Piata George Enescu si cele din Cismigiu, de pe lac. Weekendul acesta sunt cateva workshopuri simpatice pentru copii in Cismigiu.

Academia Rowmania

Plimbari gratis cu canotca pe Dambovita (si in weekend, dar si in cursul saptamanii). Sau daca ai pe acasă un caiac, o canoe, o placă sau vreo pluta le poti aduce. Se pot inchiria si paddle-uri. Sambata aceasta este si concert pe apa Moonlight Breakfast, pe care eu il astept cu nerabdare.

 

Mirador del Rio, Graciosa Island

Vacanta de iarna in Fuerteventura si Lanzarote

Ca de obicei, despre vacanta de iarna apuc sa scriu vara. Noroc cu articolul Dianei, ca mi-a amintit, altfel poate ajungeam sa scriu vara viitoare.

Candva, acum foarte multi ani, am descoperit insula Fuerteventura, una dintre insulele Canare. O singura fotografie, una mica, si cateva detalii despre o insula foarte putin turistica. Asa a ajuns pe lista mea de locuri de vazut, in detrimentul cunoscutei Tenerife.

Ianuarie 2017 m-a gasit pe o insula in Oceanul Atlantic, iar un an mai tarziu am repetat. Doar ca de data aceasta nu era Portugalia, era Spania. Si nu o insula, ci doua. Am aterizat in Fuerteventura (cu escala in Milano) si am decolat spre Bucuresti din Lanzarote (cu escala in Madrid). Va scriu, pe scurt, obiectivele pe care le-am vazut noi.

Fuerteventura

Sotavento, Jadia

Sotavento

1. Plaja Sotavento, toata zona Jandia, nisip aproape alb. Noi am stat cam putin. I-as aloca o zi intreaga, de lenevit la plaja si de minunat de flux si reflux, sa stai pe-olimba de nisip si sa te trezesti ca nu mai e.

2. Plaja Cofete, nisip auriu spre portocaliu. La apus. Nu se face baie, e doar pentru surf. Drumul este anevoios si iti cam da emotii, dar peisajul e de vis.

Cofete Beach by Alina Massier

Cofete

El Cotillo by Alina Massier

El Cotillo

3. El Cotillo. Mai multe plaje, farul, merita o plimbare de o zi intreaga. Aici am gasit o bucatica de nisip foarte foarte alb, iar la un moment dat incepea brusc nisipul auriu.

4. Plaja Ajuy, nisip negru, vulcanic. Aici am stat foarte putin, problema ‘tehnica’.

5. Corralejo. Plaja si dune. Mai turistic.

6. Caleta de Fuste. Statiune turistica, parca mai batraneasca. Noi am mancat aici unde sus, la El Perro Loco. Ne-a placut enorm locul, relaxarea, Vama Veche style. Un barulet mic, unde se servea doar bautura, dar unde am putut manca de la vecinii lor care serveau pizza. Foarte cozy.

7. Costa Calma, plaja, turistic.

8. Morro Jable. Statiune draguta, cu multe terase pe faleza. Ne-am oprit si noi la o bere si un pranz, clasicul calamar pentru mine.

9. Museo del Queso Majorero. Un muzeu al branzei, dar nu numai. Simpatic.

10. Betancuria, cel mai vechi oras din Fuerteventura. Neaparat, cu oprire la Mirador de Morro Velosa. Un drum de munte, cu spectacular view chiar si pana ajungi la Mirador. Magic.

Ce n-am vazut si as fi vrut

1. La Pared. Plaja pe care nu am apucat sa o vedem. 2. Isla de Los Lobos. Era vant si nu ne-am aventurat.

 

 

Lanzarote

1. Plaja Papagayo, nisip auriu. De lenevit la plaja si savurat o cafea sus la terasa. Se zice ca ar fi cea mai frumoasa din Lanzarote si probabil ca e, insa nu se compara cu cele din Fuerteventura.

Playa Papagayo

Papagayo

2. Puerto del Carmen. Plimbare si mancare. Noi aici am avut si cazarea.

Charco de los Clicos, Lanzarote

Charco de los Clicos

3. El Golfo. Aici am mancat cel mai bun peste si cel mai bun calamar la gratar.

4. Charco de los Clicos/Charco verde (green lagoon). Se ajunge pe jos din El Golfo.

5. Los Hervideros. As zice ca pe mine nu m-a impresionat, dar cred ca am fost singura :).

6. Plaja Quemada. Un orasel mic de tot, pescaresc, unde poti face cateva fotografii interesante. Nu ne-a impresionat. Poate pe timp de vara e diferit.

7. Jameos del Agua. Minunat. Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut acolo si nicio poza n-ar putea exprima asta.

8. Fundacion Cezar Manrique. Arhitectul insulei, printre lucrarile lui: Jameos del Agua, Mirador del Rio, Jardin de Cactus, etc.

Jameos del Agua by Alina Massier

Jameos del Agua

 

9. Mirador del Rio. Nu am intrat pentru ca era innorat si ni s-a spus ca nu se vede mare lucru. Am avut totusi noroc, caci mergand pe coasta norii s-au mai risipit.

10. Salinas de Janubio.

Cateva precizari:

1. Este necesara o masina inchiriata pentru a putea vedea insulele. Poate ca in Lanzarote nu e obligatoriu, daca planuiesti sa nu te plimbi prea mult, ci doar vrei sa lenevesti la plaja. Noi (am fost 2 cupluri) am inchiriat masina din Fuerteventura si am luat-o cu noi si in Lanzarote, unde am si predat-o la finalul excursiei. Nu uitati ca pentru inchirierea masinii e nevoie de card de credit, nu de debit (noroc cu prietenii nostri, ca noi nu detinem unul). Daca cumva stiti altceva, let us know ;).

2. Insulele sunt foarte diferite. Fuerteventura este in continuare destul de salbatica, cu peisaje selenare, cu multe plaje pentru sporturile de apa. Lanzarote este mai posh, mai turistica, sectorul agricol mult mai dezvoltat, cu arhitectura mai omogena, cu mai multe locuri de vizitat in interiorul insulei, facute de mana omului (in mod special a lui Cesar Manrique).

3. Top 3  Fuerteventura, pentru mine: Sotavento, El Cotillo, Cofete. Cu o mentiune pentru Mirador Morro Velosa. Top 3 Lanzarote: Jameos del Agua, Playa Papagayo si El Golfo impreuna cu Charco de los Clicos. Sau Mirador del Rio, nu ma pot hotari.

Ce mancam, ce bem: Peste, fructe de mare – calamar la gratar, cartofii lor traditionali in coaja, cu sare. Vin – Vulcano de Lanzarote

Calamari, El Golfo

Cel mai bun calamar

 

That’s all from me, sper sa va fie de ajutor in vacanta voastra in insulele Canare. Voi reveni si cu mai multe fotografii.

Update: link foto

Acomodare gradinita

Acomodarea la gradinita

Si-am inceput gradinita de vreo 2 saptamani. La 2 ani si 8 luni, in primavara, dupa Paste. Da, asa fix in mijlocul anului, de fapt, mai spre sfarsit de an scolar, pentru ca am considerat ca ii va fi mult mai usoara acomodarea intr-un moment in care toti ceilalti sunt obisnuiti cu rutina si nu plang toti in grup.

Spun ca “am inceput” si nu “a inceput” pentru ca nu este vorba doar despre adaptarea ei, ci si a noastra, a parintilor la noul program. Ba, parca pentru noi e putin mai greu decat pentru ea, cel putin asa pare.

Acomodarea

Am inceput intr-o zi de vineri, da, chiar 13 🙂 A fost o zi speciala intrucat fusese aniversarea unuia dintre copii. Mie imi era teama sa nu aiba impresia ca la gradinita e petrecere in fiecare zi. Eu am stat in birou, ea a vizitat mai multe clase, si de copii mai mici si mai mari. A stat mult afara, atat cu grupele mici, cat si cu grupele mari. Ne-am dus dupa micul dejun si am plecat inainte de pranz. I-am spus ca daca are nevoie de mine poate veni. Cred ca s-a intamplat o singura data.

Luni eram pregatita sa continuam la fel, dar sa stam si la masa de pranz. A urmat un soc. Al meu. Mi-a zis sa plec acasa si sa vin mai tarziu. Vinerea urmatoare deja a constientizat care-i treaba cu gradinita, ar cam fi vrut sa stau si eu pe acolo, a intrat putin trista in sala, dar i-a trecut repede. Intr-o zi am luat-o plangand, fusesera anuntati copiii ca urmeaza sa mearga la somn si a crezut ca se duce si ea si nu vin sa o iau. Tot imi vine greu sa cred ca s-a adaptat atat de usor si astept cu teama sa vina si zilele alea grele. Sper sa nu, evident.

Preacomodarea

Si totusi, de ce a fost atat de usor pentru ea?

Pe de-o parte, personalul gradinitei este foarte dedicat si toata lumea isi cunoaste bine meseria.

Pe de alta parte, as indrazni sa spun ca a fost instruita bine de acasa. Pe strada bunicilor sunt 2 gradinite, iar in plimbarile ei vedea mereu copiii cum se joaca in curte si spunea mereu ca vrea si ea. Nu intelegea neaparat ce inseamna gradinita, a avut o perioada lunga in care confunda gradinita cu locul de joaca. Asa ca a urmat perioada in care i-am explicat, de multe ori, evident, ca la gradinita va fi doar ea cu copiii si cu o doamna educatoare, fara mine, dar ca voi veni mereu sa o iau acasa. Cu vreo 6 luni inainte. Am inceput sa exersam imbracatul, incaltatul si mancatul singura, ca asa va fi la gradinita (desigur, inca nu reuseste, si normal ca primeste ajutor). A fost si o perioada in care poate ca i-am spus prea des, pentru ca incepuse sa spuna ca nu isi mai doreste asa mult la gradinita, asa ca am tacut.

De asemenea, ea este obisnuita sa stea si cu alte persoane in afara de parinti. Merge des la ambele perechi de bunici. Cred ca a ajutat si asta.

Voi reveni cu un articol despre alegerea gradinitei, acum fug sa recuperez copilul.

 

 

 

 

Cinque Terre by boat

Cu barca in Cinque Terre

Voiam sa scriu un post muzical pentru prima parte a lui 2018, dar am fost atentionata ca am ramas datoare cu o povestire de vacanta mai veche, pe care o aveam in draft. 

 

Pentru o alta perspectiva a celor cinci pamanturi din Linguria ne-am decis la o excursie cu barca.

Informatiile pe care vi le furnizez erau valabile pana pe 22 aprilie 2016, din 23 aprilie urmand sa fie disponibil si feribotul pentru programul de vara, pentru care nu am program si preturi, informatii updatate nu am.

Eu citisem ca o plimbare La Spezia – Portovenere – Cinque terre, o zi intreaga, ar fi undeva la vreo 20 eur (plimbare Tree Island Round Trip in Portovenere inclusa), insa posibil sa fie valabil abia in sezon, caci costul biletului a fost de 30eur, plus inca 5 eur pentru excursia pe insule. In cazul in care nu aveam bilet zilnic (vezi mai jos alte tipuri de bilete), costul excursiei ar fi fost de 12eur.

Mi s-a parut enorm initial, dar nu imi pare deloc rau ca am optat pentru biletul zilnic. Noi am luat barca de la 11:15 (recomand sa porniti la drum mai devreme daca sunteti matinali, pentru a petrece mai mult timp si in Portovenere).

Traseul nostru a fost urmatorul:

La Spezia – Portovenere (30 minute) – atentie pe ce parte a barcii va asezati – pe dreapta se vede orasul, iar pe stanga sunt barcile iesite in larg. Conform recomandarilor citite am stat pe dreapta, dar eu recomand fix invers;

Plecare din La Spezia

Cinque Terre by boat

Portovenere – excursie 3 insule – stati de la inceput fix pe botul barcii (se merge cu alta barca). Din nou, citisem ca sensul de mers catre insule e altul decat a fost de fapt, partea buna fiind ca intamplator nu am mai gasit loc unde voiam sa stau, dar am nimerit perfect;

13072698_10154186560953281_5416504046916277512_o 13072824_10154186537968281_3713786082052271713_oPlimbare scurta prin Portovenere – as fi vrut sa avem mai mult timp la dispozitie, caci e tare dragut Portovenere;

 

Portovenere 1

Portovenere 2

La plimbare

Portovenere din barca

Portovenere 5

Portovenere – Monterosso – aici am stat cateva ore, ne-am tolanit putin pe plaja, am mancat inghetata, ne-am plimbat intre partea veche si noua a orasului;

Gelato

Monterosso

Monterosso – Manarola – Ne-am urcat in ultima barca ce se intorcea in La Spezia, ca sa vedem satele scaldate in lumina calda de apus. Am coborat in Manarola, pentru un apus perfect, un pahar de vin si un platou de branzeturi in locul care ne-a placut cel mai mult, terasa Nessun Dorma;

Lovely Manarola

Riomaggiore

Sunset in Manarola

13047791_10154186539483281_3353806142365127071_o

Cinque Terre by boat

 

Manarola

Manarola

Manarola – La Spezia – cu trenul.

Despre vacanta in Cinque Terre aici.

In imagini: Riomaggiore, Monterosso, Manarola, Levanto, La Spezia, traseu Monterosso-Vernazza.

Samotraki island

2017, you’ve been kind

De obicei, trageam linie la finalul verii si nu la final de an, insa 2017 pare ca a fost diferit. Aveam impresia ca nu am facut mare lucru anul acesta, insa facand curat in fotografiile din telefon, am ajuns cu bucurie la concluzia ca a fost un an plin.

A inceput minunat, cu o calatorie intr-o tara in care nu mai fusesem, cu locuri minunate care m-au incarcat pentru tot anul. Am fost in Portugalia, am vizitat Lisabona cea calda, am fost in Sintra unde m-a impresionat Quinta da Regaleira, dar mai ales am petrecut zile minunate in insulele Azore, mai exact pe insula Sao Miguel cea verde. Alina Massier Photography

Alina Massier Photography - BellagioNu a trecut multa vreme si ne-am trezit din nou in vacanta, in Italia mereu primitoare, cu trecere prin Milano, pe care nu l-as trece pe lista oraselor preferate, destinatie finala lacul Como si imprejurimile.

Vacantele noastre sunt de obicei la inceput de an, vara ne mai invartim pe la mare, ceea ce am si facut, insa de data aceasta am mai bifat o noua insula, pentru prima data in Grecia.

Toamna a fost si ea generoasa, un octombrie cu soare in varful tarii la Campulung Moldovenesc si un noiembrie vestic, intr-un oras pe care imi doream demult sa il vad, Clujul. In Cluj am prins prima ninsoare, pe care am petrecut-o magic la gradina botanica. Tot la Cluj m-am bucurat si de targul de Craciun si de cea mai buna omleta pe care am mancat-o vreodata.

Printre vacante, am mai si muncit, in prima parte a anului, dupa ce am dat examenele de instructor de dans si aerobic am predat dans si aerobic pe patine cu rotile, iar in cea de-a doua jumatate m-am dedicat mai mult muzicii.Dans pe patine cu rotile Printre altele, m-am bucurat de o colaborare frumoasa cu orchestra maestrului Viorel Gavrila, intr-un concert Remember Festivalul Mamaia, apoi la Caracal, la festivalul Radu Serban, unde m-am intors dupa 14 ani, de data asta nu in calitate de concurent, ci de backing vocals, iar in noiembrie la Focsani, la Florentin DelmarRemember Mamaia 2017

In cuvinte si putine poze, cam asta ar fi al meu 2017, in mai multe fotografii se pastreaza frumos pe instagram.

Cum m-a ajutat Magia Ordinii

Auzisem de cartea minune a lui Marie Kondo despre cum sa faci ordine si stiam ca am nevoie de ea. Am cumparat-o si am pus-o frumos in biblioteca la dospit, caci nu eram pregatita sa fac pasul asta.

Intr-un final, acum vreo 2 luni, trebuia sa pun un birou pe un loc unde aveam un stender un haine, asa ca am decis ca e timpul sa imi fac curaj pentru marea curatenie.

M-a ajutat Magia Ordinii? Da, pot spune ca m-a ajutat, ca mi-a dat impulsul sa trec la fapte. Am gasit informatii utile, cum ar fi ca decat sa iei fiecare camera in parte, o iei pe categorii, ca faci o gramada mare din acea categorie – asa iti dai seama cat de multe ai – si altele. A fost insa presarata si cu idei cu care nu am rezonat – ii multumesti gentii ca te-a ajutat sa duci ziua la bun sfarsit inainte sa o pui la locul ei sa se odihneasca pana a doua zi.

Ideea e ca am strans niste saci buni de diverse, in mod special haine, pe care mi-am propus sa le dau cuiva care chiar are nevoie. Numai ca, de 2 luni inca stau cu sacii pe balcon. Desigur, in mod special din vina mea, ca am zis ca le mai iau la mana sa le sortez, sa stiu ce dau, cui dau. In plus, atunci cand m-am apucat de marea curatenie, aveam alte planuri pentru viitorul apropiat, planuri care s-au schimbat, asa ca se pare ca s-ar putea sa mai pastrez o parte.

Vai, mare greseala, trebuiau aruncate direct, ar fi zis probabil autoarea, insa nu sunt de acord cu aceasta risipa. In plus, daca le-as fi aruncat sau dat deja mi-as fi cumparat altele de nevoie. Si nu as fi facut decat sa mai pun o caramida la construirea consumerismului.

In concluzie, am ramas cu cateva lucruri bune din aceasta carte, cu o strategie pe care inca o pun in aplicare si ajuta, insa nu cred ca este un ”manual” pentru orice fel de persoana, depinde foarte mult de activitatile pe care le desfasori, de viata ta de zi cu zi.

P.S. Eu am citit prima data despre ea la Diana, neaparat daca cititi cartea aruncati un ochi si pe tutorialele despre impaturit din articol.