Acomodarea la gradinita

Si-am inceput gradinita de vreo 2 saptamani. La 2 ani si 8 luni, in primavara, dupa Paste. Da, asa fix in mijlocul anului, de fapt, mai spre sfarsit de an scolar, pentru ca am considerat ca ii va fi mult mai usoara acomodarea intr-un moment in care toti ceilalti sunt obisnuiti cu rutina si nu plang toti in grup.

Spun ca “am inceput” si nu “a inceput” pentru ca nu este vorba doar despre adaptarea ei, ci si a noastra, a parintilor la noul program. Ba, parca pentru noi e putin mai greu decat pentru ea, cel putin asa pare.

Acomodarea

Am inceput intr-o zi de vineri, da, chiar 13 :) A fost o zi speciala intrucat fusese aniversarea unuia dintre copii. Mie imi era teama sa nu aiba impresia ca la gradinita e petrecere in fiecare zi. Eu am stat in birou, ea a vizitat mai multe clase, si de copii mai mici si mai mari. A stat mult afara, atat cu grupele mici, cat si cu grupele mari. Ne-am dus dupa micul dejun si am plecat inainte de pranz. I-am spus ca daca are nevoie de mine poate veni. Cred ca s-a intamplat o singura data.

Luni eram pregatita sa continuam la fel, dar sa stam si la masa de pranz. A urmat un soc. Al meu. Mi-a zis sa plec acasa si sa vin mai tarziu. Vinerea urmatoare deja a constientizat care-i treaba cu gradinita, ar cam fi vrut sa stau si eu pe acolo, a intrat putin trista in sala, dar i-a trecut repede. Intr-o zi am luat-o plangand, fusesera anuntati copiii ca urmeaza sa mearga la somn si a crezut ca se duce si ea si nu vin sa o iau. Tot imi vine greu sa cred ca s-a adaptat atat de usor si astept cu teama sa vina si zilele alea grele. Sper sa nu, evident.

Preacomodarea

Si totusi, de ce a fost atat de usor pentru ea?

Pe de-o parte, personalul gradinitei este foarte dedicat si toata lumea isi cunoaste bine meseria.

Pe de alta parte, as indrazni sa spun ca a fost instruita bine de acasa. Pe strada bunicilor sunt 2 gradinite, iar in plimbarile ei vedea mereu copiii cum se joaca in curte si spunea mereu ca vrea si ea. Nu intelegea neaparat ce inseamna gradinita, a avut o perioada lunga in care confunda gradinita cu locul de joaca. Asa ca a urmat perioada in care i-am explicat, de multe ori, evident, ca la gradinita va fi doar ea cu copiii si cu o doamna educatoare, fara mine, dar ca voi veni mereu sa o iau acasa. Cu vreo 6 luni inainte. Am inceput sa exersam imbracatul, incaltatul si mancatul singura, ca asa va fi la gradinita (desigur, inca nu reuseste, si normal ca primeste ajutor). A fost si o perioada in care poate ca i-am spus prea des, pentru ca incepuse sa spuna ca nu isi mai doreste asa mult la gradinita, asa ca am tacut.

De asemenea, ea este obisnuita sa stea si cu alte persoane in afara de parinti. Merge des la ambele perechi de bunici. Cred ca a ajutat si asta.

Voi reveni cu un articol despre alegerea gradinitei, acum fug sa recuperez copilul.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>