Alice in pandemic

Alice in vremea pandemiei

Cand a venit pandemia si Boris le-a zis sa stea acasa, Alice fu extrem de nemultumita. Cine se credea acest Coronavirus din cauza caruia ea nu mai putea explora lumea? Ea era Alice, iar lui Alice nu-i este frica de nimeni si de nimic. Sigur, auzise si ea la televizor ca era un baubau mare, care se spunea ca facea mult rau si imbolnavea oamenii de pe tot globul. Era verde, rotund si cu tepi, doar ca, de fapt, era atat de mic, incat nu-l vedea nimeni, doar daca te uitai la microscop. De parca nu stie toata lumea ca Baubau nu exista (chiar si surorile ei mai mici). In plus, nu cunostea pe nimeni dintre prietenii ei care sa-l fi vazut pe Marele Coronavirus.

Intr-o zi, s-a furisat afara din casa, mergand spre padure. Trebuia sa-l gaseasca pe Palarier cu orice pret, numai el o putea ajuta sa afle adevarul.

Si-a luat in ghiozdan, pentru orice eventualitate, 2 masti de protectie, o pereche de manusi de unica folosinta negre (foarte urate, dar nu gasise mami nici roz si nici mov), un gel dezinfectant, servete, apa, banana, iepurasul preferat si smartchwatchul cu gps.

Merse mult prin padure, dar nici urma de Palarier. De plictiseala, manca banana si bau deja aproape toata apa. Obosise foarte tare si aproape ca se hotari sa se intoarca acasa, cand i se paru ca aude niste voci. Se opri sa asculte mai bine: o voce cristalina de femeie si mai multe voci de barbati. Ce frumos cantau! Vocile au condus-o spre o casuta micuta, ca o casuta de papusi, cu geamuri rotunde, acoperita cu iarba, care semana cu casutele hobitilor din filmul acela al carui nume nu si-l putea aminti.

S-a apropiat cu gandul ca poate cineva ii dadea vreo informatie despre Palarier sau poate e chiar aici. Un mieunat se auzi si isi dadu seama ca a calcat o pisica pe coada. Ii paru rau ca nu o vazuse, dar chiar nu era vina ei, era fix aceeasi culoare ca treptele casei. Si daca totusi doar i se paru ca auzi mieunatul? Aproape ca nici nu a vazut cand zbughit-o pisica in padure. A cautat soneria, dar nu a gasit-o. Ciudat. Cand sa bata la usa, o voce puternica o sperie:

-Nu va apropiati, pastrati distanta sociala.

La geam, cu masca, o caciula lunga cu ciucure si o fata morocanoasa, un omulet mic de statura, cu par lung si barba alba, vorbea la portavoce. Ce invechit, isi spuse Alice, ca de altfel, totul de pe aici.

-Buna ziua, pastrez, nu vreau sa va deranjez, sunt in cautarea prietenului meu Pal…Dar Alice nu apuca sa spuna mai mult, caci Morocanosul o intrerupse.

-Nimeni nu e binevenit pana nu trece criza. In plus, nu ne mai pacalesti tu pe noi, vrajitoareo, cu deghizarile tale. Alba ca Zapada este aici, stam in casa, in siguranta, spuse Morocanosul razand. Ia merele astea, poate vrei sa pacalesti pe altcineva, spuse piticul, aruncand pe geam trei mere.

-Dar…

Morocanosul inchise geamul. Fu trista pentru ca i se vorbise asa, insa aduna repede merele si le baga in ghiozdan. Cel mai rau ii paru ca nu a vazut-o pe Alba ca Zapada de-adevaratelea. Si bineinteles, ca i s-a incalcat dreptul de a fi ascultata.

Facu cativa pasi, adancindu-se din nou in padure, topaind, alergand si mancand dintr-un mar, pana cand se impiedica de o piatra, cazu si se lovi la cap. Cand se trezi, se uita la smartwatch sa vada cat este ceasul. Avea impresia ca a dormit multe ore si in curand se va intuneca.

-Ceeee? 10 maai? Cum sa treaca 3 zile, ceasul asta a luat-o razna, nu mai are semnal sau ceva, nu e de incredere deloc.

Asa ca se uita in sus, spre cer, sa-si dea seama cam pe unde ar fi soarele. Copacii parca se inaltau pana la cer. Se simtea atat de mica in imensitatea si linistea padurii. Soarele era sus, nici vorba sa se intunece prea curand. A mai ramas asa intinsa putin.

Daca facea ochii mici, mici,  putea vedea stelele chiar si ziua. I se paru ca undeva, de pe o stea, cineva ii face cu mana. Era un baietel blond, cu fular la gat. Sau poate ca purta o masca, nu-si dadea seama exact. Ii facu si ea cu mana. Era o planeta foooarte mica, in cativa pasi baiatul parea ca face ocolul ei. Se intreba daca poti face coronavirus cand esti singur pe o planeta. Daca nu, de ce purta masca? Oare se transmitea chiar si de pe o planeta pe alta? Si totusi, cum a ajuns acolo? Alice avea multe intrebari, dar mai presus de toate se gandea ca nu-i prea amuzant sa stai singur pe o planeta. Gandurile ii fura intrerupte de niste glasuri de femei.

S-a ridicat repede, si-a scos o masca din ghiozdan si s-a ascuns dupa un copac. Erau 3 femei, imbracate cu rochii cu stralucitoare si pantofi cu toc. O doamna mai in varsta mergea in fata impiedicandu-se din cand in cand, ducand pe brat o geanta aurie in care se reflecta soarele si gesticuland nemultumita cu cealalta mana, cea de-a doua cara in spate un baiat cam de varsta lui Alice, iar ceva mai in urma, o doamna mai tanara tragea de un troller imens, tinand intr-o mana pantofii pe care si-i scosese. Dintr-o data se opri.

-Nu mai pot, il las aici, va jur. Da’ ce io-s mai proasta? Ia mai carati si voi.

-Si ce propui, Mito, doar nu vrei sa o pui pe mam-mare, si asa e amarata, uite cat tupeu au avut astia sa inchida aeroportul. Coronavirus, auzi la ei. Mari interese sunt la mijloc, va zic. Hai, mai repede, ca ne prinde noaptea in padure!

Alice porni spre casa. Nu-l gasise pe Palarier, nu avea raspunsuri, dar stia de ce are nevoie. De familia ei. Cand se apropie de casa o vazu pe mama ei la masuta din curte. Statea cu capul sprijit in maini. Plangea.

-Mama?

-Alice, ne-am speriat atat de tare. Esti bine? Mama isi sterse lacrimile, o privi pe Alice din cap pana in picioare sa se asigure ca este bine, apoi o stranse tare in brate. Hai, stai aici, iti aduc o perna si merg sa pregatesc ceaiul, spuse mama luand telefonul sa-i anunte si pe ceilalti ca Alice e acasa.

Amintiri din vremea Covid-19. 2

Am pierdut sirul zilelor.

Ce pot spune insa, este ca am stat 15 zile fara sa ies din casa, fara sa merg la magazin. Doar in casa. Bine, am iesit pe holul blocului, sa duc gunoiul. Deci, e ok, pot sta in carantina/autoizolare totala. E bine de stiut.

Ieri am iesit, activitate sportiva. Adica plimbare in jurul blocului. Frumos. Si infricosator putin.

Amintiri din vremea COVID-19

Ziua 21 de autoizolare.

A 10a zi de cand nu am mai iesit deloc din casa.

2245/69/220 (cazuri confirmate/decese/vindecati)

Comenzile de mancare le fac pe Bringo.

Gatesc mult mai mult decat inainte.

Nu am reusit pana acum sa fac curatenie generala in toata casa, cu fiecare sertar, asa cum imi imaginam.

Tot la capitolul imaginatie a ramas si calcatul.

Lucrez parca mai mult decat inainte, se pierde mai mult timp asa, e mai dificil in echipa, online, decat fata in fata. Serviciul ma tine intr-un ritm, imi ia gandul de la stiri, ceea ce e fantastic. Dupa 10 minute de televizor ma apuca o usoara panica. Desi au trecut atatea zile, anxietatile au stat departe de mine.

Cursurile de la facultate au intrat intr-un ritm normal, atat de la Master, cat si de la Conversie. Sambata am avut mai mult de 6 ore, cu 2 pauze de 5-10 minute. Prea mult. Particip la majoritatea cursurilor, ceea ce inainte era dificil. Am teme de facut pentru seminariile de la Master. Temele de la Conversie sunt inca la capitolul in care e si calcatul.

Platformele pentru conferinte video te fac sa-i simti mai aproape pe cei care nu iti sunt prieteni sau familie.

Copilul din dotare a inceput sa vorbeasca cu prietenele pe video. Nu e intotdeauna confortabila cu comunicarea asta, dar uneori se joaca, gatesc, isi dau mancare prin telefon.

N-am reusit sa termin nicio carte in aceasta perioada. Inca.

Am invatat lucruri noi. Nu suficiente. Mai e timp.

Sunt foarte ocupata, parca mai ocupata decat inainte. Asta e, in general, bine. Cu o singura exceptie.

Desi sunt acasa, nu am suficient timp sa stau cu copilul.

Poca da Dona Beija by Alina Massier

La bai in Sao Miguel, Azores

Vine o vreme in viata, cand incepi sa-i intelegi pe parinti si bunici, cu vizitele lor la bai. In Romania era scump si aglomerat, asa ca am luat avionul pana in Azore sa vedem cum e si la ei 🙂

Terra Nostra (Furnas) – poate cele mai cunoscute prin fotografii, mai ales prin culoarea galben-portocaliu-maro, data de fier. Terra Nostra nu are doar bai termale, are si o gradina botanica si un hotel, iar daca te cazezi la hotel, te poti bucura de baia in apa, chiar si pe parcursul noptii. E o piscina mare si cel putin 2 mai mici. Spun cel putin 2, pentru ca anul acesta nu am ajuns si la Terra Nostra. Intrare: 8 euro

Poca da Dona Beija (Furnas) – sunt 5 piscine diferite, 4 dintre ele au apa cu temperatura 38-39 grade, una cu apa mai rece. Se inchide tarziu, spre deosebire de la Terra Nostra, la 23:00, asa ca poate fi o activitate de relaxare dupa o zi de vizitat, dupa lasarea intunericului. Mie aici mi-a placut cel mai mult. Se pot inchiria prosoape, poti face contra cost si dus cald la final. Intrare: 6 euro

Caldeira Velha (Ribeira Grande)- au fost primele ape termale testate de pe insula, imaginea de prezentare cu o mica cascada este si ea celebra, insa piscina principala are apa ceva mai rece, cel putin pentru luna ianuarie. Acum cativa ani, era o singura piscina cu apa la 38-39 grade, inteleg ca au mai facut vreo 2. Eu aici m-am simtit ca si cum din moment in moment astept sa apara vreun dinozaur. Recomandarea ar fi sa ajungeti la prima ora, cand se deschide, se aglomereaza repede. Intrare: 5 euro (doar piscina)

Termas das caldeiras (Ribeira Grande) – o piscina micuta, fara vreo vedere de vis, in care te poti relaxa atunci cand toate celelalte piscine sunt foarte aglomerate. Aici au si ceva servicii de spa, insa nu le-am incercat. Particularitatea acestei piscine este ca aici culoare apei e mai spre bleu-vernil. Intrare: 3 euro

Termas da Ferraria – piscina naturala in ocean, motivul unei alte intoarceri in Sao Miguel, caci vremea nu a tinut cu noi si chiar nu voiam sa ne simtim ca rufele in masina de spalat. Aici nu poti merge oricand, ci in functie de maree. Bonus, un superb apus. Intrare: free.

Fogo Lake by Alina Massier

Insulele Azore – Sao Miguel in ianuarie

Acum 3 ani cand si ceva, cand am inceput cercetarea pentru o vacanta in Azore, nu am gasit aproape nimic bun despre luna ianuarie, ci doar vreme rea. Asta a fost doar pe net, caci in realitate ne-am bucurat de vreme excelenta.

Am fost din nou in Azore la inceputul lui 2020, mai exact pe una dintre insule, Sao Miguel, cea mai mare dintre cele cele 9 ale arhipelagului. Insulele apartin de Portugalia si se afla in mijlocul Oceanului Atlantic, cam la jumatatea distantei dintre Europa si SUA.

Simt nevoia sa mentionez ca ora locala este cu o ora in urma Portugaliei continentale, nu de alta, dar pentru ca nu mi se updatase automat ora, era sa ratam zborul de intoarcere, din Lisabona spre Bucuresti.

Cum ma deplasez pe insula

Cu masina inchiriata sau cu ghid. Data trecuta, am stat doua zile jumatate pe insula, in prima zi am luat la pas Ponta Delgada, orasul cel mai mare de pe insula, unde am avut si cazare, iar in celelalte 2 zile am avut ghid.

De data aceasta, am stat 5 zile, pentru 3 zile am inchiriat masina, iar pentru 2 zile ghid, acelasi de data trecuta, pentru ca ne-a placut foarte mult. Daca nu ar fi fost disponibil, stiind cat de cat insula, cu siguranta am fi inchiriat masina pe toata perioada.

Masina am luat-o de la Azores Easy Rent, la recomandarea Simonei de la Lipa-Lipa. Noi nu avem card de credit, asa ca de multe ori ne lovim de aceasta problema a inchiriatului, caci majoritatea firmelor cer card de credit, insa de la ei puteti inchiria doar cu cash. Le-am scris pe facebook, am continuat pe email si totul a fost foarte simplu. Pentru ca am optat pentru asigurare totala, nu a mai fost nevoie sa lasam cei 300 euro garantie, ca in cazul in care luam doar asigurarea basic, insa costul a fost ceva mai ridicat (undeva la 18-19 euro pe zi masina, plus aprox 16 euro asigurarea).

Ne-a asteptat cineva la aeroport, ne-a dus la biroul lor, iar de acolo am plecat cu masina. Predarea s-a facut tot la ei la sediu (acolo este si benzinarie de unde poti face plinul la predarea masinii), urmand sa te aduca ei la hotel sau in alt punct al orasului, unde doresti. Totul a decurs foarte simplu.

Avantajul cu masina inchiriata (mai ales atunci cand mergi cu copilul, cum a fost la noi, in cazul acesta) este ca iti poti face programul cum vrei, pleci si te intorci la ce ora vrei, te razgandesti pe parcurs, faci un popas mai lung sau mai scurt.

Avantajul cu ghid este ca el cunoaste insula foarte bine, iti poate da multe informatii pe care nu le gasesti la un search pe google, dar mai ales, in cazul acestei insule, unde vremea se schimba in cateva minute, este ca stie sa modifice programul astfel incat sa mergi la locul potrivit la momentul potrivit. Si daca este si o persoana placuta ca in cazul lui Eduardo Miranda, nu simti ca esti cu un ghid, ci cu un prieten.

Ce-i de facut in Sao Miguel, Azore?

Multe. Inainte sa ajungem, ma gandeam ca o sa ma cam plictisesc atatea zile. Data trecuta vazusem multe, voiam sa revad unele locuri si sa mai bifez cateva pe care le ratasem. Se pare ca m-am inselat, caci nu mi-au ajuns zilele sa vad tot ce voiam. Sa le luam pe rand.

Caldeiras – apele termale de pe insula – sunt muuuulte, poti merge indiferent de vreme, chiar daca vremea e urata, frig sau ploaie, ba chiar atunci este indicat.

Plaje – bucuria unei plaje aproape goale nu v-o pot explica, pot doar sa va spun ca in cele doua vacante in Sao Miguel, o alta plaja a fost centrul universului, momentul si locul meu de maxima bucurie.

Lacuri si multa vegetatie.

Va urma

Alina Massier Photography

2019, you’ve been

Daca m-ar fi intrebat cineva pe 30 decembrie cum a fost as fi zis ca deloc bun. Din categoria ai grija ce-ti doresti, pentru finalul de 2019 imi doream sa reusesc sa sar macar peste cateva dintre traditionalele si obositoarele mese de  Craciun (sa ne intelegem, in obiceiurile de cativa ani incoace de pe 25 pana pe 29 in fiecare zi eram altundeva), ca sa ma pot odihni, pe de-o parte, pe de alta parte ca sa pot face proiectele pentru noua mea viata de student. In plus, ma si gandeam ca in ianuarie o sa plec in vacanta cu niste kilograme in plus, acumulate chiar dinainte de sarbatori si as fi preferat sa nu se mai adune si altele.

Astfel ca finalul de 2019 mi-a adus o parte din ce am cerut: am sarit peste toate mesele de Craciun, am avut parte de odihna si kg in minus. Desigur, totul are un pret, acesta a fost sanatatea.

2019, you’ve been pretty busy

Profesional a fost un an plin de satisfactii la jobul fulltime. La jobul part-time, adica muzica, au fost ceva mai putine interventii, caci timpul nu mi-a gasit alte solutii. Am inceput cu un spectacol superb, de ziua femeii, o Declaratie de Drag la Sala Dalles, cu Adrian Paduraru, apoi am fost din nou la Dunare, la Calarasi, cu orchestra Viorel Gavrila, cu care spre final de an, am urcat din nou pe scena Salii Palatului, intr-un concert aniversar Silvia Dumitrescu si inca vreo cateva cantari de club.Alina Massier Calarasi

Prin aprilie, am dat o fuga la munte, unde am stat la superba Green Cottage de la Rasnov. Eu sunt friguroasa, iar vremea nu a fost tocmai prietenoasa, insa nici ca mi-a pasat, asa de frumos a fost.Green Cottage by Alina Massier

Acolo Alina Massier

Apoi, sezonul estival l-am inceput in final de mai in Vama Veche, luna iulie ne-a gasit la Constanta, doar cateva zile, desigur, unde am inchiriat un apartament studio simpatic pe care vi-l recomand. Si pentru ca pentru mine cel mai frumos la mare este in septembrie, am dat din nou o fuga in Vama la inceputul lunii. Credeam ca este finalul verii, insa pe nepusa masa, o saptamana mai tarziu, m-am trezit urcandu-ne in tren cu destinatia Cap Aurora, pentru o zi superba, perfecta de luat la revedere de la mare pe 2019.

Alina Massier FotoInceputul lui 2019, asa cum spune traditia, a fost in vacanta. De data aceasta am fost Tenerife, de la care nu aveam foarte multe asteptari, spre deosebire de insulele Canare vazute anterior, dar care m-a surprins extrem de placut. La jumatatea anului, am avut o escapada la Milano, ceva intre team building si vacanta cu colegii, excursie care mi-a schimbat in bine parerea nu tocmai buna pe care mi-o facusem vizitand anterior orasul.Milano Alina Massier

Per total, nu a fost un an rau, asa cum as fi zis acum 2 zile, nu a fost nici un an fantastic, insa a fost un an extrem de plin, cu prea putine intalniri cu prietenii, in care s-a acumulat oboseala mai ales pe final de an, dar simt ca am crescut mult, m-am inscris din nou la facultate (not at all easy when you have a kid and a full time job) pentru specializare in Educatie Timpurie, am trecut de la am invatat sa conduc la imi si place sa conduc, am avut cateva escapade frumoase din cotidian si urmeaza sa incep 2020 cu o alta vacanta, ca de obicei. De data aceasta va fi o destinatie deja cunoscuta, tot o insula, tot la ocean, noutatea fiind ca de data aceasta vom merge in familie, nu in cuplu.

2018, you’ve been

Pentru ca anul acesta a fost ceva mai sarac in vacante decat precedentii, din nou, am avut impresia gresita ca n-a fost un an grozav.

Inceputul lui 2018 m-a gasit la soare, in Canare, tot acolo unde ma va gasi si 2019, insa pe o alta insula. 

Apoi a venit cu chef de cantat. Asa ca am fost la Targu Mures si Sighisoara cu ocazia selectiei nationale Eurovision. N-am ajuns bine in Bucuresti, ca ma urcam in trenul de Ploiesti pentru alte repetitii. La inceput de martie urcam pentru prima data pe scena Salii Palatului, in cadrul concertului In memoriam Madalina Manole, unde am cantat cu mai multi artisti romani. Iar spre finalul anului am fost din nou acolo, In memoriam Dan Spataru, de data aceasta. La doar cateva zile dupa concertul pt Madalina, eram din nou pe drumuri. Spre Turda, cu mare bucurie, caci imi doream mult sa vad Salina. Desigur, tot in interes de cantat am fost si acolo, cu Francesco Napoli.

Aprilie a adus soare, relaxare, timp cu copilul inainte de a incepe gradinita. Un pas important care a fost mai usor decat as fi crezut ca va fi. Prin mai mi s-a facut deja dor de mare asa ca am dat o fuga pana la Dunare, in Calarasi. Ah, glumesc. Tot cu treaba si acolo. In iunie dupa escapade pe la tara si prin parcuri, nu am mai rezistat si am plecat la mare.

Apoi au venit zile mai triste cu abonament la proteste.

La inceput de iulie am plecat la mare, bucuroasa sa beau cafeaua in Vama Veche dupa 1 an de pauza. La intoarcere am bifat cateva iesiri simpatice prin Bucuresti, apoi am dat iar o fuga scurta pana la Marea Neagra.

August a venit cu 3 ani. 3 ani de copil minunat. 

Apoi a adus acea zi. 10 august.

Iar finalul lunii mi-a trimis multi copii. Adica un job nou.

Asta insa nu m-a impiedicat ca in septembrie sa-mi iau bagajul si sa plec cateva zile la Caracal, impreuna cu colega mea de backing. And of course, cu restul bandului. In octombrie am repetat de zor pt spectacolul de la Sala Palatului, iar imediat dupa ne-am dus cu totii la Deva. Noiembrie a fost linistit, iar anul l-am incheiat minunat, cu spectacolul Declaratie de drag la Sala Dalles.

Desi nu am avut cu adevarat vacante multiple anul acesta, nu pot spune ca am stat locului. Insa cand trag linie, la final de an, am doua lucruri care imi vin minte: jobul cel nou la o cresa din Bucuresti si condusul. Condusul pentru mine, cu carnet nefolosit din 2002, e cea mai mare realizare a acestui an.

So, 2018, you’ve been good.

 

Unde fac petrecerea copilului la curte – recomandare

Noi de 2 ani facem in acelasi loc, la Curtea de Vara. Anul trecut locatia era in zona Brancoveanu, anul acesta s-a mutat in Popesti-Leodeni. Initial am zis ca e cam departe si am cautat altceva. Insa dupa toate ofertele primite am ajuns la concluzia ca tot Curtea de Vara este cea mai buna varianta.

De ce imi place Curtea de Vara

In primul rand pentru ca nu ma simt ca organizez nici nunta, nici botezul copilului. In al doilea rand, tot de aceea. Nu ai meniuri de mancare, de bauturi, taxa pe copil, taxa pe parinte (exagerez un pic) care sa-ti fie bagate pe gat odata cu inchirierea spatiului. Practic inchiriezi locatia si te descurci.

Bucataria este echipata cu tot ce ai nevoie – de la vesela si tacamuri, pana la esspresor (cafeaua o aduci tu). Atat afara, cat si in casa sunt suficiente atractii pentru copii, iar decoratiunile festive sunt si ele la locul lor.

In weekend, ziua se imparte in doua, se poate inchiria pentru prima parte a zilei (10:00 -14:00) sau pe seara. Nu stiu exact intervalul orar, noi am facut dimineata, inainte de somnul de pranz. Patru ore sunt suficiente pentru cei mici, desi initial constrangerea asta m-a deranjat la mai toate locatiile.

Mai multe informatii gasiti pe pagina lor de facebook.

P.S. Noi anul trecut am adus mancare facuta. Stiam ca al meu copil nu mananca la petreceri, dar mai stiam si ca sunt mici si unii inca nu mananca zahar si sare. Multa munca, complicat cu transportul, copii n-au mancat mai deloc, pentru ca ei vor sa se joace. Anul acesta am comandat pizza. Ceea ce va recomand si voua :).

 

 

Casti copil antifon

Cu copilul la concert

Tot din categoria lucrurilor care mi-au facut viata de mama mai usoara (a se citi iesirile de vara in locuri cu muCasti copil antifonzica tare) sunt castile antifon pentru copii. Si atat de necesare. Eu le am de cand avea vreo 10 luni si inca le folosim cu succes (de cele mai multe ori). Teoretic ar trebui sa mearga pana pe la vreo 7 ani. Practic, oboseste cu ele, la un moment dat zice ca o strang.

Noi le-am luat de la German Electronics, dar acum vad ca se gasesc in mai multe locuri, la o simpla cautare antifoane Peltor Kid. Si pe mai multe culori, fata de cand am cumparat eu. Costul e in jur de 100lei.

Ce sa faci vara in Bucuresti

Multe, cu siguranta. Eu o sa va spun doar 2 lucruri pe care le puteti face.

B-Fit in the Street

Festivalul International de Teatru de Strada, adica, ajuns la a zecea editie. Eu cel mai bine mi-o amintesc pe prima, cand cativa dintre prietenii mei participau, iar la final am mers impreuna cu mai multi artisti sus, La Motoare. Ce vremuri 🙂Program Bfit

Anul acesta sunt 4 weekenduri de festival, 2 au trecut deja. Spectacolele sunt sambata si duminica, incep la ora 19:00 si se desfasoara in Piata Universitatii, Parcul Cismigiu, Piata George Enescu. Mie pana acum mi-au placut cel mai mult spectacolele aeriene din Piata George Enescu si cele din Cismigiu, de pe lac. Weekendul acesta sunt cateva workshopuri simpatice pentru copii in Cismigiu.

Academia Rowmania

Plimbari gratis cu canotca pe Dambovita (si in weekend, dar si in cursul saptamanii). Sau daca ai pe acasă un caiac, o canoe, o placă sau vreo pluta le poti aduce. Se pot inchiria si paddle-uri. Sambata aceasta este si concert pe apa Moonlight Breakfast, pe care eu il astept cu nerabdare.